Adresată de către doamna senator Evdochia Aelenei în ședința Senatului din data de 17.02.2021.
Doamnă președinte,
Stimați colegi,
Dacă ați putea lua o singură măsură, dacă ați putea aborda o singură problemă a sistemului de sănătate românesc, care ar fi aceea? Care este punctul critic care, odată atins, deschide potențialul și posibilitatea reformelor autentice?
Consider ca urgență de gradul zero depolitizarea spitalelor, această măsură putând avea drept consecință atât eficientizarea managementului unităților sanitare, cât și limitarea la minimul posibil a sustragerii, pe diverse căi, a banilor publici. Până acum, furtul din banii spitalelor a fost posibil în special din cauza protecției politice și numirii directorilor pe criterii politice. Directorii numiți politic au acționat adesea conform unor comandamente politice, cum ar fi economiile forțate realizate în detrimentul pacienților și personalului, pentru a contribui la acoperirea diverselor găuri bugetare.
În cazul directorilor numiți politic, trebuie remarcată lipsa răspunderii individuale care este camuflată de răspunderea politică. Politicul a cultivat deseori incompetența pentru a avea persoane obediente. Avem nevoie de mecanisme eficiente de administrare a spitalelor care să stopeze scurgerea banului public prin mijloace frauduloase în mâna unor diverși indivizi.
Au fost mai mulți miniștri ai Sănătății care au încercat să reformeze managementul unităților sanitare, mai degrabă ca rezultat al intuiției decât al unei analize sistematice. Raționând că probabil există o conexiune între un management sanitar profesionist și calitatea îngrijirilor de sănătate, au încercat să extindă aria celor care pot conduce un spital (economiști, juriști etc.) și au solicitat studii de specialitate (master/cursuri de management sanitar) pentru cei aflați deja în funcții.
Într-adevăr, performanța unui sistem este strâns legată de capacitatea administrativă – extrem de redusă în sistemul român de sănătate. Motivul are de-a face cu schimbarea periodică, pe criterii politice (la intervale mai mici de patru ani), a managerilor spitalelor, autorităților de sănătate publică, ș.a.m.d. Este imposibil să faci o planificare pe termen mediu și lung, este imposibil să te specializezi ca manager dacă depinzi în totalitate de voința unui cetățean sau a unui grup dintr-un partid (cu competență colectivă extrem de redusă în domeniul Sănătății).
Politizarea managementului sanitar constituie cea mai mare problemă a sistemului de sănătate românesc. Argumentul că doar cineva din partidul din care fac parte membrii guvernului poate implementa politicile acestuia este ridicol.
Există metode simple de implementare a unui sistem depolitizat: comisii de concurs pentru posturile de manager; publicarea bugetului și a raportului financiar anual al instituțiilor de sănătate pe site; incompatibilitatea funcției de manager general cu alte activități și salarizare corespunzătoare. Trebuie să ne selectăm managerii pe criterii meritocratice (partidele sunt subiective, prin definiție), să îi plătim corespunzător și să ne asigurăm că toată lumea vede cum își fac aceștia treaba.
Responsabilitatea Ministerului Sănătății ar trebui să fie exclusiv politicile de sănătate și supervizarea implementării acestora, în niciun caz consolidarea puterii partidului de guvernare.
Vă mulțumesc!
Senator Evdochia Aelenei
Nu există răspunsuri