Ziua critică a Revoluţiei române: vineri, 22 decembrie 1989
Suntem la 34 de ani de la acea tragedie şi, în acest an, zilele din săptămână se potrivesc exact ca atunci: vineri, 22 decembrie 1989 – vineri, 22 decembrie 2023.
Acum 34 de ani, în noapte, la baricada de la Inter, în Bucureşti, trupele Armatei şi ale Securităţii îndeplineau ordinul criminal şi ilegal al “Conducătorului Suprem” – Nicolae Ceauşescu, acela de a trage în protestatarii neînarmaţi.
Atunci când ni se aminteşte că Ceauşescu “a construit” (de parcă le-ar fi făcut cu mâinile lui…) metroul, Casa Poporului, industria grea, blocuri de locuit, să ne amintim şi de procesele înscenate şi de spitalele de psihiatrie pentru opozanţii care nu aveau norocul să afle de ei presa “capitalistă”, să ne amintim de foame, de frigul din case, de lipsa apei calde, de aragazul la care abia pâlpâia gazul, de învăţatul la lumânare – în serile în care se stingea lumina, de cele două ore de emisie televizată – zilnic, de blocajul informaţional, de raţiile la alimente, de lipsa benzinei, de imposibilitatea de a călători, dar, mai ales, să ne amintim de ordinul nelegiuit care a transformat soldaţii în termen în criminali, care au tras asupra părinţilor şi fraţilor lor.
Zâmbesc amar când aud tineri, născuţi în anii ’90 sau în anii 2000, care încearcă să (îmi) demonstreze cât de bine era înainte de 1989 – că le-au povestit părinţii lor… Aveam 17 ani în 1989, am trăit toate cele enunţate mai sus şi îmi amintesc perfect de bine că mulţi tineri, care aveau, atunci, vârsta mea, au murit în stradă sau asasinaţi în spitale de ucigaşii lui Ceauşescu, oameni care urmau un ordin criminal, acela de a trage în femei şi în copii, ordin care încălca flagrant legislaţia de atunci a României socialiste.
Fostul preşedinte al Cehiei, Vaclav Havel, spunea: “Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii, în numele adevărului”. Aşa că, deşi ştiu că opinia că “înainte era mai bine” este tot mai răspândită în societatea românească, nu voi înceta să spun că socialismul, comunismul sunt plăgi ideologice asupra umanităţii şi că nu pot şi nu trebuie să constituie modele de urmat pentru tinerii României de astăzi.
Desigur, vina nu le aparţine acestor tineri, ci clasei politice româneşti, care, în 34 de ani, a reuşit nedorita şi ignobila “performanţă” de a-i face pe români să regrete un regim contra naturii, regim pe care mulţi dintre ei îl “cunosc” doar din auzite şi într-o manieră extrem de îndepărtată de realitate.
Nu există răspunsuri