Lilian Scripnic – Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

CĂTRE,

                                      BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată și cu prevederile art. 92 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, vă înaintăm „Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012” spre dezbatere și adoptare.                                                                                                                                                          

În temeiul art. 113 din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, solicităm procedura de urgență pentru această iniţiativă legislativă.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita, în cel mai scurt timp, punctul de vedere al Guvernului, avizul Consiliului Economic și Social și avizul Consiliului Legislativ.

PENTRU INIȚIATORI:

DEPUTAT:   GEORGE-NICOLAE SIMION            

DEPUTAT:   LILIAN SCRIPNIC                          

EXPUNERE DE MOTIVE

          Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 cu modificările şi completările ulterioare.

          Scopul intervenţiei legislative este acela de a veni în spijinul cetăţenilor români, într-o perioadă în care sistemul energetic național se confruntă cu grave probleme din cauza deficitului de energie electică și a diminuării numărului unităților de producere a acestei resurse, existente pe teritoriul țării.

          Din analiza dispozițiilor legale în vigoare, distingem faptul că pentru a se încerca limitarea efectului provocat de deficitul de energie electrică, legiuitorul a introdus în cuprinsul Legii nr. 123/2012, termenul de prosumator.

Prosumatorul, este definit ca fiind „clientul final care își desfășoară activitățile în spațiul propriu situat într-o zonă determinată sau în alte spații aflate în imediata proximitate sau într-o unitate mobilă dotată cu sisteme de producere a energiei electrice în timpul frânării recuperative și care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum, a cărui activitate specifică nu este producerea energiei electrice, care consumă și care poate stoca și vinde energie electrică din surse regenerabile produsă în clădirea lui, inclusiv un bloc de apartamente, o zonă rezidențială, un amplasament de servicii partajat, comercial sau industrial sau în același sistem de distribuție închis, cu condiția ca, în cazul consumatorilor autonomi necasnici de energie din surse regenerabile, aceste activități să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară;”.

          Noțiunea de „prosum” este foarte vastă și, în multe cazuri, definițiile se suprapun. În cel mai strict sens, prosumatorii sunt persoanele, instituțiile sau întreprinderile mici care nu doar consumă, ci și produc energie.

          Odată cu această modificare a legislației specifice, prosumatorului i-au fost create și anumite beneficii, așa cum sunt cele prevăzute la art. 73^1 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale, beneficiile în discuție având ca scop și reducerea costurilor extrem de mari ale facturilor pe care furnizorii au început să le emită odată cu liberalizarea pieței energiei electrice, contrar a ceea ce se aștepta de la trecerea la acest tip de piață.

          Chiar și în contextul în care prosumatorii care dețin unități de producere a energiei electrice din surse regenerabile pot vinde energia electrică produsă și livrată în rețeaua electrică furnizorilor cu care aceștia au încheiat contracte de furnizare a energiei, foarte mulți dintre aceștia consideră ca fiind oportună modificarea legislației în vigoare, în așa fel încât, cantitatea de energie electrică produsă la un loc de consum, să poată fi utilizată și la alte puncte de consum care aparțin aceluiași client final, care este și prosumator.

          În ultima perioadă, a putut fi observată o cerere uriașă de panouri fotovoltaice pentru acoperișuri. Din nefericire, există însă o serie de factori care limitează viteza cu care pot fi implementate proiectele prosumatorilor. În prezent sunt probleme de aprovizionare cu acest tip de panouri și cu componentele lor. De asemenea, obținerea unei autorizații și lipsa de personal calificat, pot duce la întârzieri. Desigur, altă problemă este că nu toți cetățenii români dețin un acoperiș disponibil pe care să poată fi instalate panouri.

          Indiferent care ar fi impedimentele pe care le pot întâmpina cetățenii români care decid să-și utilizeze economiile pentru a investi în intalațiile de producere a energiei electrice de tipul panourilor fotovoltaice, statul român are obligația de a le conferi acestora tot sprijinul necesar, fiind cunoscut faptul că, pentru a beneficia de o astfel de instalație, costurile de achiziție sunt foarte mari, iar perioada de amortizare a investiției este foarte lungă și limitată momentan doar la vânzarea cantității produsă și neutilizată.

          Trebuie să ținem cont de faptul că, la acest moment, legislația specifică prosumatorului este relativ recentă, nedezvoltată, iar apariția reglementărilor a fost cauzată de un fenomen extrem de îngrijorător, respectiv prețurile exorbitante pe care cetățenii români au fost și încă sunt nevoiți să le achite pentru a acoperi costurile consumului de energie electrică pentru gospodării, intreprinderi mici sau microîntreprinderi, astfel cum sunt definite de Legea nr. 123/2012, cauzat de deficitul de energie electrică existent la nivel global.

          Astfel, considerăm a fi impetuos necesar ca acei prosumatori care produc energie electrică din surse regenerabile de tipul panourilor fotovoltaice și nu numai, să aleagă dacă vor să vândă energia produsă și livrată în rețeaua electrică furnizorilor cu care au încheiat contracte de furnizare, așa cum reglementează în prezent art. 73^1 al Legii nr. 123/2012 sau să solicite utilizarea cantității de energie electrică produsă, la un alt loc de consum deținut în proprietate, care nu îndeplinește caracteristicile tehnice pentru a deveni producător de energie din surse regenerabile pentru propriul consum.

          Din punct de vedere tehnic, o astfel de modificare legislativă nu ar implica nicio intervenție asupra rețelei electrice, nu aduce cu sine costuri suplimentare pentru nicio parte implicată în proces, ci reprezintă doar o extindere a viziunii prin conferirea unor drepturilor suplimentare prosumatorilor.

          În susținerea celor anterior menționate, precizăm faptul că Legea nr.123/2012 definește locul de consum ca fiind „incinta sau zona în care se consumă, printr-o singură instalație de utilizare, energie electrică furnizată prin una sau mai multe instalații de racordare. Un client final poate avea mai multe locuri de consum, după caz, în incinte sau zone diferite sau în aceeași incintă sau zonă”, clientul final ca fiind „orice persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică pentru consum propriu; în cuprinsul legii noțiunile de „client final“ și „consumator“ sunt echivalentei”, iar prosumatorul astfel cum am arătat mai sus.

          Când se referă la rețeaua electrică, același act normativ prevede că aceasta este compusă din „ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție ale acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator; rețeaua electrică poate fi rețea de transport sau rețea de distribuție” și rețeaua electrică de interes public ca fiind „rețeaua electrică la care sunt racordați cel puțin 2 utilizatori;

102. rețea electrică de transpor”.

          Articolul 25 al Legii nr.123/2012 stabilește că „deținătorul de licență, persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în domeniul energiei fără a fi obligate să dețină licență și clientul final au acces reglementat la rețelele electrice de interes public, conform reglementărilor ANRE. Racordarea la rețelele electrice de interes public și accesul la rețelele electrice de interes public reprezintă servicii obligatorii, în condiții reglementate, pe care trebuie să le îndeplinească operatorul de transport și de sistem, precum și operatorul de distribuție, inclusiv comunitățile de energie ale cetățenilor care gestionează rețelele de distribuție”.

          Așadar, după cum lesne se poate observa, în acord cu reglementările în vigoare și la această dată, energia electrică produsă de către prosumator, din surse regenerabile de tipul panourilor fotovoltaice, este injectată în rețea, dar la acest moment, prosumatorul nu are decât dreptul de a vinde energia electrică astfel produsă și nu de a folosi cantitatea rămasă la un alt punct de consum, fiindu-i astfel limitată opțiunea în ceea ce privește metoda de amortizare a investiției.

          Practic, dacă un client final deține în proprietate mai două sau mai multe bunuri imobile, dintre care doar unul deține caracteristicile necesare pentru a fi echipat corespunzător pentru a produce energie electrică regenerabilă acesta, în loc să poată utiliza și la alte locuri de consum resursa produsă, este obligat pe de-o parte să vândă acea cantitate neutilizată și pe de altă parte să cumpere, la un preț superior decât cel pentru care vinde, energie electrică pentru celelalte locuri de consum, fiind așadar un raport discriminatoriu între clientul final prosumator care deține în proprietate mai multe locuri de consum și furnizorul de energie electrică.

          O astfel de inechitate nu ar trebui să existe în situația în care furnizorul nu suportă povara producerii energiei electrice, proces care indiferent de metoda de utilizată este unul foarte costisitor, din perspectiva echipamentelor tehnice necesare.

În mod cert, o astfel de modificare s-ar putea lovi de reticența furnizorilor de energie electrică, în situația în care prosumatorul ar alege să utilizeze energia la un alt loc de consum deținut în proprietate, pentru care are încheiat un contract cu alt furnizor decât cel cu care derulează relații contractuale la locul de consum unde produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum.

Reticența însă considerăm că ar fi justificată sau ar fi una abuzivă, iar Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei deține atât competența cât și instrumentele legale necesare pentru a putea stabili o metodologie de compensare între furnizori, dat fiind faptul că, în definitiv, prosumatorul injectează energia electrică în rețeaua națională și nu în cea aparținând furnizorului, indiferent cine este acela.

Mai mult decât atât, este imporant de reținut și faptul că, în acord cu actuala reglementare, prosumatorul este dezavantajat, deoarece prețul la care furnizorul cumpără Kilowatt-ul de la prosumator este mai mic decât prețul cu care furnizorul il vinde la locul de consum unde nu deține o instalație care produce energie electrică regenerabilă chiar dacă, în esență, este vorba despre aceeași persoană fizică sau juridică.

          Astfel, în măsura în care legislația actuală nu interzice utilizarea cantității de energie electrică produsă la un loc de consum pentru alte locuri de consum aparținând aceluiași client final prosumator și întrucât o astfel de modificare este una mai mult decât utilă, considerăm că pentru a veni în sprijinul cetățenilor români în lupta cu facturile foarte mari pe care sunt obligați să le achite lunar pentru energia electrică, se impune conferirea unui beneficiu suplimentar prosumatorilor români.

          Nu trebuie să uităm faptul că prosumatorul produce energie electrică din surse regenerabile, iar asta îl transformă într-un protector al mediului înconjurător într-o perioadă în care statele membre ale Uniunii Europene clamează necesitatea implementării unor măsuri radicale pentru reducerea poluării și limitarea efectelor încălzirii globale.

          Așadar, statul român are obligația de a susține orice inițiativă care ar putea duce la creșterea gradului de producere a energiei electrice din surse regenerabile, așa cum propunem prin intermediul prezentei.

          Din punct de vedere al impactului socioeconomic, considerăm că o astfel de modificare legislativă nu conține elemente care să conducă spre un impact negativ, pe de-o parte prosumatorul beneficiază de mai mult sprijin din partea statului român, iar pe de altă parte operatorul economic din domeniul energiei nu este dezavantajat de compensarea cantității de energie electrică la mai multe puncte de consum aparținând aceluiași client final, deoarece oricum necesarul de energie electrică se asigură de la cel mai apropiat punct de producere a energiei, nefiind necesar transferul resursei între diversele locuri de consum. Totodată, nu sunt afectate nici relațiile economice dintre părți, întrucât în măsura în care clientul final consumă mai mult decât produce, are obligația de a achita contravaloarea surplusului consumat, conform contractului încheiat cu furnizorul.

          Conform scopului urmărit, prezenta propunere legislativă nu are impact financiar asupra bugetului de stat și nu este necesară astfel indicarea sursei de finanțare.

          În concluzie, stimați colegi parlamentari, vă solicităm respectuos să țineți cont de situația economică dificilă cu care se confruntă în prezent cetățeanul român din cauza creșterii prețurilor necesare asigurării unui trai decent și să susțineți adoptarea prezentului proiect legislativ.

PENTRU INIȚIATORI:

DEPUTAT:   GEORGE-NICOLAE SIMION           

DEPUTAT:   LILIAN SCRIPNIC                         

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Camera Deputaților                                                               Senat

LEGE pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se competează după cum urmează:

1.  La articolul 3, punctul 95 se modifică și va avea următorul cuprins:

          „(95) prosumator – clientul final care își desfășoară activitățile în spațiul propriu situat într-o zonă determinată sau în alte spații aflate în imediata proximitate sau într-o unitate mobilă dotată cu sisteme de producere a energiei electrice în timpul frânării recuperative și care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum, a cărui activitate specifică nu este producerea energiei electrice, care consumă și care poate stoca, utiliza la alte locuri de consum pe care le deține în proprietate pe teritoriul național și vinde energie electrică din surse regenerabile produsă în clădirea lui, inclusiv un bloc de apartamente, o zonă rezidențială, un amplasament de servicii partajat, comercial sau industrial sau în același sistem de distribuție închis, cu condiția ca, în cazul consumatorilor autonomi necasnici de energie din surse regenerabile, aceste activități să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară.”

2. La articolul 73^1, după alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

          „(1¹) Prosumatorii care dețin unități de producere a energiei electrice din surse regenerabile care nu depășesc puterea instalată de 400kW, pot solicita furnizorilor de energie electrică cu care aceștia au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice, utilizarea cantității de energie electrică produsă și neconsumată în interiorul perioadei de facturare și la alte locuri de consum pe care le dețin în proprietate.”

          Art. II. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este obligată să modifice toate reglementările referitoare la prosumatori, în conformitate cu prevederile Legii nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.