În cadrul protestelor propagate în întreaga Europă şi care se desfăşoară şi în prezent, fermierii au strigat la unison că cei care trasează liniile Politicii Agricole Comune s-au îndepărtat de dezideratul unei agriculturi europene performante şi în favoarea consumatorilor şi producătorilor agricoli.
Majoritatea deciziilor în domeniul agriculturii sunt condiţionate de respectarea normelor de mediu, de cele mai multe ori fără nicio legătură cu realitatea economică. O agricultură cu subvenţii insuficiente şi subjugată de condiţionalităţile date de Pactul Verde European a fost lovită o dată în plus de declanşarea războiului din Ucraina.
În prezent, piaţa europeană este invadată de produse ucrainene la preţ de dumping care nu respectă normele privind pesticidele folosite şi calitatea, în ciuda restricţiilor pe care unele ţări, printre care şi România, au încercat să le impună.
Fermierii români supravieţuiesc cu greu unor condiţii de producţie şi de piaţă puternic influenţate de subordonarea politicii agricole europene marelui proiect utopic Green Deal.
Protestele au fost o bună ocazie pentru micii fermieri să avertizeze reprezentanţii europeni că folosesc un dublu limbaj: pe de o parte susţin că apără interesele producătorilor europeni, pe de altă parte facilitează şi favorizează transportul şi pătrunderea pe piaţă a producţiei marilor companii americane care deţin exploataţii în Ucraina.
În mod cert, mecanismul de decizie în domeniul agriculturii este unul falimentar şi în detrimentul cetăţenilor. Micii producători nu vor mai putea ţine pasul cu marile corporaţii care în ultima perioadă fac presiuni asupra instituţiilor europene pentru a decide în favoarea lor şi în detrimentul producătorilor europeni, astfel încât avem impresia uneori că nu ne mai conduc guvernele, ci marile companii.
Nu este normal ca un stat să nu aibă drept de decizie asupra politicii sale agricole, asupra modului cum să îşi lucreze pământul şi cum să îşi valorifice bogăţiile naturale pe care ţara noastră le are din plin.
Astăzi, România nu mai poate hotărî asupra agriculturii sale în funcţie de specificul nostru economic, geografic şi climatic, iar suveranitatea aproape că a rămas doar un cuvânt frumos scris în Constituţie.
Alegerile din iunie, dar şi cele din toamnă, vor fi un punct de cotitură pentru ţara noastră: vom alege să fim în continuare cu capul plecat în faţa birocraţiei de la Bruxelles sau va fi un an al resetării naţionale.
Nu mai putem tolera atitudinea guvernanţilor actuali ce aşteaptă de fiecare dată permisiunea instituţiilor europene pentru a decide soarta agriculturii româneşti.
Nu există răspunsuri