Fermierii din întreaga Europă se revoltă!
Anul 2024, un an cu o miză importantă pentru Europa din perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European din iunie, a debutat cu protestele agricultorilor în mai mute ţări europene: România, Franţa, Germania, Italia, Grecia, Spania şi Belgia.
Nemulţumirile şi solicitările lor au fost diferite de la ţară la ţară, dar au avut şi un numitor comun. În România, fermierii au solicitat plata de urgenţă a subvenţiilor APIA, măsuri compensatorii pentru pierderile suferite ca urmare a importurilor din Ucraina şi stabilirea unor culoare separate pentru cerealele româneşti, acordarea de credite cu dobândă subvenţionată pentru capital de lucru şi investiţii în ferme şi actualizarea valorii ajutorului de stat privind rambursarea accizei pentru motorina achiziţionată şi utilizată în agricultură.
La Berlin, mii de agricultori au protestat împotriva intenţiei Guvernului federal de a reduce gradual, până anul viitor, subvenţia acordată pentru acciza la motorină. Fermierilor din sectorul vegetal li s-au alăturat şi producătorii din sectorul zootehnic care au criticat birocraţia stufoasă şi regulile europene în domeniul nitraţilor care îi fac pe crescătorii germani de porcine să nu respecte standardele.
În Franţa, proteste masive au pus în evidenţă nemulţumirea faţă de inflaţia mare, rezervele de apă, concurenţa neloială a produselor din import, criza sanitară din domeniul zootehniei şi avicol sau taxe şi impozite prea mari. Ample proteste au mai avut loc şi în Grecia, Spania, Italia şi Belgia, agricultorii denunţând mai ales concurenţa neloială a produselor extra comunitare care nu respectă regulile europene de mediu şi pun în pericol profitabilitatea exploataţiilor agricole europene.
Aşa cum am spus, fiecare protest are specificul său şi motive care ţin de politica naţională din aceste ţări, dar există şi un numitor comun faţă de care protestatarii şi-au manifestat cu fermitate nemulţumirea: reformele de mediu prevăzute de Pactul Verde European şi deciziile Comisiei de a reduce subvenţiile acordate în agricultură care afectează productivitatea şi veniturile fermierilor. Politicile europene de eliminare a emisiilor de carbon până în 2050, de reducere a utilizării pesticidelor, lipsa de reacţie faţă de afluxul de produse din Ucraina neconforme cu normele europene şi care fac concurenţă neloială produselor europene dar, mai ales, condiţia de a lăsa nelucrat un procent de 4% din teren pe bună dreptate au stârnit furia fermierilor.
Este tot mai greu să ne dăm seama ce interese mai apără actuala Comisie Europeană pentru că politicile sale în domeniul agricol nu mai sprijină producătorul european. Atitudinea sfidătoare a actualilor lideri din cele 27 de state membre a fost pusă în evidenţă din plin în data de 1 februarie în cadrul reuniunii extraordinare a Consiliului European unde s-a votat acordarea unui sprijin de 50 miliarde de Euro pentru Ucraina chiar în timp ce fermierii revoltaţi aprindeau focuri în faţa Parlamentului European.
Nu ne rămâne decât să sperăm că cetăţenii vor fructifica şansa alegerilor europarlamentare din iunie şi vor trimite în Parlament şi Comisie pe acei lideri care să le apere interesele, care să ia decizii mai raţionale şi mai potrivite cu contextul politic şi economic global şi vor face din Europa, din nou, un spaţiu al siguranţei şi al prosperităţii.
Nu există răspunsuri