Ionuț Neagu – Întrebare parlamentară – Temeiurile pentru care Guvernul României îi tratează pe refugiații ucraineni, vizați de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100 din 29 iunie 2022, nu ca persoane refugiate provizoriu, ci ca persoane străine strămutate definitiv în România.

Adresată:  Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ, prim ministru al României

De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru  drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi

Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 15/03/2023

Obiectul interpelării: Temeiurile pentru care Guvernul României îi tratează pe refugiații ucraineni, vizați de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100 din 29 iunie 2022, nu ca persoane refugiate provizoriu, ci ca persoane străine strămutate definitiv în România.

Stimate domnule prim-ministru,

În România, termenul ”strămutat” este unul constituțional. Constituția României prevede, la articolul 3, alineatul (4), că ”Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.

În accepția legislației române în vigoare și a cadrului juridic internațional aplicabil preeminent în România, termenul juridic ”strămutat” nu este identic cu termenul juridic ”refugiat” sau ”deplasat”, chiar dacă în interpretare liberă, nejuridică, între acești termeni poate exista o relație de sinonimie relativă, nicidecum absolută, de natură să-i facă interschimbabili în sensul utilizării unora în locul celorlalte.

La 29 iunie 2022 Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 100 din 29 iunie 2022 privind aprobarea și implementarea Planului național de măsuri cu privire la protecția și incluziunea persoanelor strămutate din Ucraina, beneficiare de protecție temporară în România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Potrivit legislației în domeniul normelor de tehnică legislativă, actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română. Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea. Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia. În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie. Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

Refugiaţii sunt străini, dar reprezintă o categorie aparte a acestora. Statutul lor şi regimul juridic sunt reglementate de alte legi decât cele care stabilesc statutul străinilor în general.

România este parte la Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva, la 28 iunie 1951, instrument ONU (Monitorul Oficial la României nr. 148/17 iulie 1991). Convenţia defineşte cine este refugiat şi tipul de protecţie juridică şi asistenţă socială pe care refugiaţii ar trebui să o primească de la statele care au ratificat-o. De asemenea, România a ratificat Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților la Convenția ONU mai sus menționată.

La nivel european statutul refugiaților este reglementat de: a) Convenţia europeană a drepturilor omului (în special la articolul 3, care interzice strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor spre ţări în care există un risc important de a fi supuse pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente ori pedepse inumane sau degradante) şi b) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (în special articolele 18 şi 19 care, de asemenea, interzic strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor refugiate), la care se adaugă o serie de acte normative de drept derivat al Uniunii, de regulă directive, care vin în completarea cadrului juridic stabilit prin instrumentele arătate.

De regulă, sensul termenului ”strămutat” presupune intervenția forțată a unei autorități străine sau internaționale, adică implică o voință manifestă exterioară persoanei/persoanelor vizate. În cazul termenului ”refugiat” sensul acestuia nu presupune acest tip de intervenție forțată exercitată prin voința manifestă exterioară persoanei/persoanelor vizate. De asemenea, de regulă, termenul ”strămutare”, vizează grupuri de persoane (în unele cazuri populații întregi, compacte sau omogene etnic, confesional, confrom criteriului care generează voința unei autorități pentru strămutare), pe când ”refugierea” vizează persoane individuale care pot constitui o categorie specială de persoane, nu o populație în sensul consacrat și unanim acceptat al termenului. Altfel spus, strămutările sunt forțate și dirijate, asociate cu deportarea sau expulzarea, pe când refugierea este voită, benevolă. Conceputal, persoana strămutată face obiectul voinței altcuiva, pe când persoana refugiată este subiect autonom care uzează de propria voință.

Exprimăm opinia că OUG nr. 100 din 29 iunie 2022 suferă de lipsă de acuratețe și precizie terminologică, fiind susceptibilă de coliziune cu terminologia constituțională și cea internațională în materie de refugiați. Din această perspectivă, considerăm necesară modificarea OUG nr. 100 din 29 iunie 2022 și aducerea ei în conformitate cu terminologia constituțională și cea internațională în materie de refugiați.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. 1.    Motivele temeinice pentru care, în cazul persoanelor refugiate din Ucraina, Guvernul României s-a abătut voit de la normele de tehnică legislativă și a introdus, în titlul și cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 100 din 29 iunie 2022 privind aprobarea și implementarea Planului național de măsuri cu privire la protecția și incluziunea persoanelor strămutate din Ucraina, beneficiare de protecție temporară în România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sintagma ”persoane strămutate din Ucraina” în loc să utilizeze sintagma ”persoane refugiate din Ucraina”.

• În cazul în care Guvernul insistă pe introducerea refugiaților de război din Ucraina în România în categoria juridică a persoanelor strămutate din Ucraina în România, care considerați că este autoritatea străină sau română care ar fi planificat, inițiat, operat și dirijat strămutarea acestor persoane din Ucraina în țara noastră, printr-o voință manifestă exterioară lor și împotriva voinței lor.

• Dacă Guvernul este dispus să modifice textul Ordonanței de Urgență nr. 100 din 29 iunie 2022 în sensul înlocuirii sintagmei ”persoane strămutate din Ucraina” cu sintagma ”persoane refugiate din Ucraina” și a termenului ”strămutat”, în toate formele lui flexionare, cu termenul ”refugiat”, în formele flexionare corespunzătoare.

• În cazul unui răspuns afirmativ la punctul precedent, în ce orizont de timp ar putea Guvernul modifica Ordonanța de Urgență nr. 100 din 29 iunie 2022.

• În ce alte acte ale Guvernului sau ale ministerelor României termenul de ”refugiat” este substituit cu cel de ”strămutat”, indiferent de formele flexionare ale acestora.