Adresată: Doamnei Luminița-Teodora ODOBESCU, ministru al Afacerilor Externe
De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi
Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Data: 18.06.2024
Obiectul întrebării: Perspectivele Moștenirii Gojdu.
Stimată doamnă ministru,
Emanuil Gojdu, născut pe 9 februarie 1802 la Oradea, în Imperiul Habsburgic, și decedat pe 3 februarie 1870 la Pesta, în Austro-Ungaria, a fost un avocat distins și un patriot ardelean de origine aromână, cu rădăcini familiale în Moscopole. Prima sa căsătorie a fost cu Anastasia Pometa, originară din Macedonia, iar după decesul acesteia, s-a recăsătorit pe 8 ianuarie 1864 cu Melania Dumcea, tot de origine macedoromână. Emanuil Gojdu nu a avut copii din niciuna dintre căsătoriile sale.
Gojdu a fost un fervent susținător al drepturilor românilor din Transilvania și Ungaria. Casa sa natală, situată lângă Biserica cu Lună în Oradea, se poate vedea și astăzi. A urmat studiile preuniversitare la Liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea, cunoscut acum sub numele de Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Educația universitară a continuat la Academia de Drept din Oradea, la cea din Pojon și ulterior la Budapesta, unde a obținut diploma de avocat și ulterior cea de „notar cambial”. Stabilindu-se la Budapesta în 1824, a devenit avocat și politician de renume.
Mândru de originea sa română și ortodoxă, Gojdu și-a transformat casa din Budapesta într-un loc de întâlnire pentru deputații români, unde s-a discutat inclusiv un proiect de lege pentru egalitatea naționalităților. El spunea adesea: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea căci m-a făcut român; iubirea pentru Națiunea mea mă determină să acționez, ca și după moarte să revin din mormânt pentru a fi mereu alături de Națiune”.
Prin testamentul său din 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu a lăsat întreaga sa avere pentru „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și sprijinirea preoților. Fundația creată astfel a funcționat între 1870 și 1917, oferind burse unor personalități remarcabile precum Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș.
După 1945, Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria, rămânând statului român doar clădirea Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea. Fundația, înființată în 1870 de Andrei Șaguna și administrată de „Reprezentanța Fundației Gojdu”, avea menirea de a gestiona patrimoniul conform testamentului lui Gojdu. Pentru a proteja valoarea patrimoniului, Gojdu a prevăzut capitalizarea anuală a unei părți din dobânzi, stabilind perioade de câte 50 de ani pentru proporția dintre capitalizarea dobânzilor și cheltuielile pentru burse: 1870-1920, 1920-1970, 1970-2020 și 2020-2070. Testamentul său rămâne valabil cel puțin până în 2070, interzicând vânzarea surselor productive ale patrimoniului până la acea dată, menținându-l ca sursă productivă pentru 200 de ani.
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:
- Care este situația curentă a Fundației Gojdu și a patrimoniului acesteia? Vă rugăm să furnizați detalii despre starea actuală a Fundației Gojdu, incluzând informații despre administrare, activitățile desfășurate și măsurile luate pentru conservarea patrimoniului său.
- Ce inițiative a luat Ministerul Afacerilor Externe pentru recuperarea acestui patrimoniu în beneficiul națiunii române? Datorită valorii istorice și culturale a moștenirii Gojdu, solicităm informații detaliate despre acțiunile întreprinse de Ministerul Afacerilor Externe pentru recuperarea acestui patrimoniu și măsurile concrete de protejare a intereselor naționale.
- Ce prevederi includ acordurile semnate cu Ministerul de Externe Ungar și cum se asigură că acest patrimoniu este valorificat în beneficiul ambelor națiuni? Vă rugăm să ne informați asupra conținutului acordurilor semnate cu Ministerul de Externe Ungar referitoare la moștenirea Gojdu pentru a putea înțelege cum contribuie aceste prevederi la valorificarea patrimoniului în beneficiul ambelor țări.
- Cum a fost implicată Biserica Ortodoxă Română în procesul de recuperare a bunurilor mobile și imobile care au constituit moștenirea Gojdu? Vă rugăm să ne prezentați informații detaliate despre modul în care Biserica Ortodoxă Română a fost implicată și consultată în procesul de obținere a bunurilor din moștenirea Gojdu și în ce măsură aceasta a fost parte a deciziilor legate de administrarea și recuperarea acestor bunuri în interesul națiunii române.
Nu există răspunsuri