Ionuț Neagu – Întrebare parlamentară – Cum sprijină statul român întărirea legăturilor cu românii din Federația Rusă și cum acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectiarea legislației ruse.

Adresată:  Doamnei Luminița-Teodora ODOBESCU, ministru al Afacerilor Externe

                      Doamnei Ligia DECA, ministru al Educației

                      Domnului Gheorghe CÂRCIU, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru  drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi

Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 09/04/2024

Obiectul întrebării: Cum sprijină statul român întărirea legăturilor cu românii din Federația Rusă și cum acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectiarea legislației ruse.

Stimate doamnelor miniștri,

Stimate domnule secretar de stat,

Articolul 7 al Constituției României prevede că ”statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt”.

Cadrul juridic bilateral dintre România și Federația Rusă în materie de minorități este definit de: a) Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă[1]_, semnat la Moscova, la 4 iulie 2003, și b) Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind cooperarea în domeniul culturii, științei și învățământului[2], semnat la Moscova, la 27 septembrie 1993.

Tratatul din 2003 prevede că părțile semnatare respectă, asigură și ocrotesc, în condiţii de egalitate deplină în faţa legii, fără nicio discriminare, identitatea etnică, culturală, lingvistica și religioasă a persoanelor care locuiesc în România și care se considera, conform originii lor, ca aparţinând minorităţii ruse și, respectiv, persoanelor care locuiesc în Federaţia Rusă și care se considera, conform originii lor, ca aparţinând minorităţii române, indiferent de apelativul folosit în privinţa lor în societate și de regiunile în care ele locuiesc pe teritoriul fiecărei părţi contractante. De asemenea, părţile contractante s-au angajat să aplice normele și standardele ONU, OSCE și ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor aparținând minorităților naționale^[3].

Acordul interguvernamental româno-rus din 1993 prevede între altele că fiecare dintre părţi va depune eforturi pentru popularizarea valorilor culturale și de artă ale celeilalte părţi, că vor purta convorbiri privind deschiderea, pe bază de reciprocitate, de centre culturale[4] și că vor încuraja studierea și răspândirea limbii române în Rusia[5] și a limbii ruse în România. De asemenea, părțile s-au angajat să sprijine crearea condiţiilor favorabile pentru păstrarea limbii materne, culturii și tradiţiilor naţionale de către cetăţenii de origine română, respectiv rusă, care locuiesc permanent pe teritoriul lor.

Cadrul juridic intern al Federației Ruse în domeniul minorităților este definit în special de Legea federală despre autonomia național-culturală, o lege extrem de permisivă și favorabilă păstrării și dezvoltării identităţii naţionale, lingvistice și culturale a cetăţenilor ruși de diverse etnii.

Cadrul juridic intern al României prevede că ”Ministerul Educaţiei, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, poate organiza unităţi de învăţământ de tip „şcoală românească din afara graniţelor ţării“, cu predare în limba română, pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate”[6]. De asemenea, cadrul juridic intern al României prevede, încă din 1994, înființarea Institutului Cultural Român de la Moscova, Federația Rusă[7].

Potrivit datelor definitive ale recensămângului general al populației din întreaga Rusie (runda 2022), făcute publice de către Rosstat (Serviciul de stat pentru Statistică al Federației Ruse), minoritatea națională română înrudită din Rusia, indiferent de apelativele folosite în privința membrilor ei în societate (Români, Moldoveni, Moldovani, Basarabeni, Basarabi, Volohi, Volofi), a fost și s-a menținut numeric pe poziția a doua printre cele înrudite cu un stat membru al Uniunii Europene, cifrele cumulate prezentând următorul tablou:

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Cum a sprijinit statul român în ultimii trei ani întărirea legăturilor cu românii din Federația Rusă și cum a acționat acesta pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectiarea legislației ruse.

• Ce inițiative au avut Ministerul Educației, Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în vederea organizării pe lângă oficiul diplomatic al României la Moscova a unei unități de învățămâmnt de tip ”școală românească din afara granițelor țării”, cu predare în limba română, și care este stadiul de implementare a acestor inițiative. În eventualitatea unui răspuns negativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rugăm să prezentați argumentația temeincă corespunzătoare.

• Ce acțiuni proprii au desfășurat Minsiterul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în ultimii trei ani pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din Federația Rusă, cu respectarea legislaţiei statului rus.

• Care este stadiul de punere în aplicare a lit. g), art. 2 al HG nr. 492 din 1 aprilie 2004 privind înființarea Institutului Cultural Român de la Moscova, Federația Rusă, instituție culturală care putea fi înființată încă acum 20 de ani.

[1] Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 4 martie 2004

[2] Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 29 decembrie 1994

[3] Articolul 11 al Tratatului.

[4] Articolul 9 al Acordului.

[5] Articolul 18 al Acordului.

[6] Legea învățământului preuniversitar, art. 61, alin. (2).

[7] HG nr. 492 din 1 aprilie 2004, art. 2, lit. g).