Adresată: Domnului Daniel BACIU, președintele Casei Naţionale de Pensii Publice
De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi
Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Data: 18/10/2023
Obiectul întrebării: Acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice
Stimate domnule președinte,
La începutul acestui an a fost amânată, din nou, plata indemnizației pentru urmașii etnicilor români persecutați pe motive etnice în perioada 1940-1945. Legea 154/2021 își face în prezent efectul numai pentru urmașii etnicilor minoritari, pentru care s-au găsit bani pentru plata dreptului cuvenit.
Acesta este un act vădit discriminatoriu la adresa etnicilor români care au fost ținta terorii regimului hortist de ocupație. Atât față de suferințele îndurate, cât și față de memoria acelor zile de tristă amintire, amânarea plății indemnizației este o batjocură.
Acțiunea Guvernului a stârnit, așa cum era și firesc, nemulțumirea societății. Cazul a ajuns în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) care a afirmat că neacordarea indemnizațiilor etnicilor români nu este un act de discriminare, întrucât „suferințele românilor nu sunt comparabile cu cele ale maghiarilor”(!).
Este un fapt general cunoscut că între anii 1940-1944, în Nord-Estul Transilvaniei, aflat sub ocupație maghiară hortistă, s-au petrecut orori pe care cuvintele nu le pot descrie: masacre în masă, oameni omorâți, bătuți cu sălbăticie, schingiuiți, mutilați, profanați după ucidere și alte nenumărate grozăvii, toate acestea în timp de „pace”.
Profesorul Sorin Ilieșiu a făcut un apel pentru recunoașterea internațională a genocidului antiromânesc înfăptuit de Ungaria în Nord-Estul Transilvaniei, între anii 1940-1944, apel la care subscriu pentru că privește o datorie morală, a cărei înfăptuire nu poate suporta amânare.
Faptul că nici astăzi nu li se face dreptate urmașilor românilor persecutați etnic între anii 1940-1944 ne determină să-i dăm dreptate președintelui României care, nu cu mult timp în urmă, declara că „statul român a eșuat”. Consider că situația de față necesită intervenție imediată, sens în care este nevoie de cunoașterea dimensiunii fenomenului.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne comunicați următoarele aspecte:
- Câte persoane beneficiază de indemnizații ca urmare a persecutării din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945? Vă rog să transmiteți situația defalcată pe județe și pe etnii.
- Câte persoane primesc indemnizație de urmaș, având calitatea de victime ale regimului hortist? Vă rog să specificați și în acest caz distribuția pe județe și pe etnii.
- Care este cuantumul pensiei pentru urmașii etnicilor românil persecutați în intervalul 1940-1944? Dar pentru urmașii etnicilor minoritari?
- Dacă Guvernul României consideră că suferințele etnicilor români sub regimul hortist de ocupație nu sunt comparabile cu cele ale etnicilor minoritari. Vă rugăm argumentați răspunsul, oricare ar fi acesta.
Nu există răspunsuri