Trebuie amintit faptul că Ziua de 26 iunie este considerată Ziua Drapelului Tricolor, întrucât, la această dată, în anul 1848, Guvernul paşoptist revoluţionar de la Bucureşti a emis Decretul nr. 1, prin care steagul roşu, galben şi albastru devenea pentru prima dată, în mod oficial, simbolul statului. Pe el erau scrise cuvintele “DREPTATE – FRĂŢIE”, acestea fiind idealurile unei generaţii întregi de luptători revoluţionari, marcaţi de o sete pentru dreptate împărtăşită de toţi tinerii paşoptişti din Muntenia, din Moldova, dar mai ales din Ardeal. Putem constata, aşadar, o frăţie a românilor care îşi cereau drepturile şi libertatea.
În judeţul Mureş, pe care am onoarea de a-l reprezenta în calitate de deputat, mari revoluţionari precum Avram Iancu şi Papiu Ilarian s-au cunoscut, s-au influenţat şi împreună aveau să fie personaje principale ale luptei românilor pentru eliberare naţională din Transilvania. Dovada faptului că inima lor bătea româneşte a fost demonstrat şi prin tricolorul care străjuia falnic peste mulţimea adunată pe Câmpia Libertăţii de la Blaj.
Deşi doar în 1848 s-a oficializat statutul steagului tricolor, aceste culori au fost un simbol al românilor încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau tocmai straiele noastre populare, cu o tradiţie de secole, pe care vedem culorile roşu, galben şi albastru ornamentate în cel mai curat şi autentic mod, respectiv pe îmbrăcămintea a zeci de generaţii de români, din toate cele patru unghiuri.
În vremuri când neamul nostru din Ardeal nu avea voie să îşi afişeze drapelul, noi am învăţat să îl purtăm, dar şi mai important, să îl păstrăm în suflet ca o flacără aprinsă ce stă mărturie crezului nostru naţional. Când armate străine şi popoare neprietene au rupt din trupul ţării, ultimul lucru care mai amintea de Patria-mamă, steagul tricolor, a fost protejat şi păstrat în casele ţăranilor. Unii dintre aceştia au plătit chiar cu viaţa pentru singura vină că ţineau aceste sfinte trei culori în propria casă.
Ei bine, aceste fapte istorice trebuie să ne responsabilizeze, fiind de datoria noastră să cinstim şi să iubim tricolorul. După mai bine de 14 ani în care am luptat pentru respectarea limbii române şi a tricolorului în instituţiile statului român din judeţele Harghita, Covasna, Mureş şi din tot cuprinsul ţării, vă mărturisesc că aceasta reprezintă o chestiune de onoare şi demnitate. Ataşamentul faţă de simbolurile naţionale ale ţării trebuie să constituie un sentiment firesc, extrem de necesar.
Faptul că astăzi suntem aici şi avem un tricolor, un imn, o stemă şi, cel mai important, vorbim limba română, se datorează bravilor soldaţi, eroi ai neamului, simpli ţărani care acum 100 de ani au lăsat sapa din mână şi s-au jertfit pentru România Mare. Sub acest tricolor ei şi-au dat viaţa şi cu mândrie au ştiut că sacrificiul lor nu va fi în zadar. Cu sângele lor curs în tranşee s-a clădit patria noastră, de la Nistru până la Tisa. Şi tot sub aceste trei culori au pornit la luptă împotriva vrăjmaşului pentru eliberarea Basarabiei, a Bucovinei şi a tuturor ţinuturilor româneşti răpite în mod samavolnic.
Pentru aceste generaţii de eroi care au iubit mai mult decât orice patria şi tricolorul, este de datoria noastră să ne cinstim simbolurile naţionale, să le apărăm şi să le purtăm mereu în conştiinţa noastră de români!
Nu există răspunsuri