Coleșa Ilie-Alin – declarație politică – “Teorii marxiste aplicate în economie şi energie – azi, interzicerea utilizării cărbunelui în România, motivată de emisiile de dioxid de carbon.

“Teorii marxiste aplicate în economie şi energie – azi, interzicerea utilizării cărbunelui în România, motivată de emisiile de dioxid de carbon”.

În aceste zile, toate partidele, cu excepţia AUR, toate, indiferent dacă îşi spun liberale sau social-democrate, au impus aberanta lege prin care se decarbonizează sectorul energetic – s-a interzis utilizarea cărbunelui în România.

Clarificare – se elimină din mixul energetic naţional energia electrică şi termică obţinută din cărbune, se închid toate termocentralele care produc energie electrică din cărbune şi toate carierele de lignit şi toate minele de huilă.

Se interzice cărbunele!

Este normală interzicerea unui combustibil tradiţional, verificat în mii şi mii de ani de folosinţă nu doar în industrie, ci şi în gospodării? Este ideologie neomarxistă sau o chestiune strict economică sau de mediu?

Să căutăm răspunsul.

Care este motivaţia? Răspunsul oficial este decarbonizarea sectorului energetic.

Ce înseamnă decarbonizare? Decarbonizarea este încetarea emisiilor de carbon generate de activitatea umană. Reţineţi, orice ardere înseamnă emisie de dioxid de carbon. De la arderea unui foc în sobă, într-un furnal şi aşa mai departe, până la… până la respiraţia noastră. Încetarea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă suprimarea noastră economică şi chiar fizică.

Se începe cu suprimarea economică, prin suprimarea energetică. Reţineţi, nu este vorba de un act administrativ motivat economic, ci chiar de interzicerea utilizării cărbunelui în România, asumată în PNRR.

Sunt însă emisiile de carbon un factor poluant sau unul benefic?

Foarte pe scurt. Ele nu sunt un factor poluant. Ele nu sunt responsabile de manifestările climatice extreme, de secetă, de inundaţii, de creşterea temperaturii medii globale, de topirea gheţarilor şi aşa mai departe, fenomene naturale ciclice, reversibile, exagerate peste măsură.

Să vedem ce înseamnă, până la urmă, interzicerea cărbunelui?

Înseamnă reducerea cu 5000 MWh a producţiei de energie electrică, 4000 MWh până în 2026. În condiţiile în care în mixul energetic producţia de cărbune reprezenta aproximativ 20%-25%.

Foarte pe scurt, există o relaţie direct proporţională între bunăstarea economică şi emisiile de carbon. Toate economiile dezvoltate şi-au crescut emisiile de carbon raportate la anul 1989, în timp ce România şi-a redus cu 77% aceste emisii.

Concluzionez.

Toată această nebunie de politici de acuzare a activităţii umane – în industrie, transport, agricultură – din cauza emisiilor de carbon, concretizată acum în interzicerea cărbunelui, coroborată cu modul de formare a preţului la energie, legislaţia de stabilire a cotelor de carbon pe care trebuie să le plătim şi care contribuie la creşterea costurilor şi la distrugerea economică reprezintă nu doar un act de trădare naţională, de speculă abjectă, ci un act de crimă contra umanităţii.