E greu, când te crezi miezul țării, să-ți pese, cu adevărat, de ce se întâmplă prin colțurile ei îndurerate. Puterea dezumanizează pe cei care nu sunt legitimați de voința oamenilor, iar guvernarea actuală este, din păcate, un simbol edificator în concretețe al acestui principiu amar.
La Iași, în Moldova cea desconsiderată, 1.150 de săli de clasă din școli au fost dotate cu mobilier. Doar că acesta e mult prea mic pentru elevi! Vi se pare o știre insignifiantă? Aceasta e oglinda reprezentativă pentru gestionarea trufașă, profund jignitoare, a banului public!
Dacă am fi vorbit de banul public prin care să se acopere obligații de partid, fiți sigur că totul era adecvat. Dar când vine vorba de nevoile reale și rezolvarea lor, de interesul public real, grija e o speranță în van, iar buna administrare rămâne o biată iluzie.
Merg mai departe, în lumina recentelor exemple care fundamntează această realitate cruntă. Cu tot respectul pentru locuitorii din Salonta și Târgu Secuiesc și pasiunea lor pentru sport, actuala guvernare a aprobat în bugetul de Stat pentru 2025 proiecte de investiții publice prioritizate, atenție!, prioritizate, pentru bazin de înot multifuncțional în Covasna și centru sportiv și de recreere în Salonta. Dar un oraș precum Iașiul, cu echipă la cel mai înalt nivel al fotbalului românesc, nu are proiectul de stadion prins în lista priorităților!
Aș fi curios să văd indicatorii sportivi în baza cărora s-au realizat aceste priorități. Există? Natația din Covasna vă spune ceva? Dar fotbalul de astăzi din Salonta, cu echipă în Liga 4 la nivel județean? Salonta, din județul Bihor, unde se face oricum stadion nou la Oradea! Bihor, ca să vezi coincidență, Bihorul domnului președinte Bolojan!
Cât vom mai îngădui batjocura tichiilor de mărgăritar care să acopere răni deschise? Cât vom mai hrăni risipa banului public, în vreme ce ajustările bugetare sunt gândite „măreț” prin economii din banii de transport ai studenților, în ordonanțe de urgență fără căpătâi?
Să nu credeți că românii, dacă rabdă, și iartă. Nicidecum! Spune o vorbă veche că banii nu pot cumpăra fericirea, dar nici sărăcia! Iar dacă în ultima secundă din al doisprezecelea ceas nu va exista un dram de luciditate, onestitate și respect față de banii românilor și problemele lor, iar eu cred că nu are cum să existe câtă vreme n-a existat atâta amar de ani din partea acelorași mereu, atunci, cum spune românul, să te ții!
Comments are closed