Sistemul penitenciar din România a devenit un exemplu clar al risipei bugetare, al haosului administrativ și al influențelor politice tot mai evidente. În loc să fie un spațiu pentru reeducare și reintegrare, a ajuns o gaură neagră pentru banii publici, în care reguli elementare de justiție și echitate sunt ignorate.
În timpul pandemiei, România a investit milioane de euro în sisteme de audiere online pentru deținuți. A fost o soluție eficientă, modernă, care a redus cheltuielile și a ușurat munca personalului. Cu toate acestea, aceste sisteme au fost abandonate imediat după revenirea la normalitate. Astăzi, se cheltuiesc din nou bani publici într-un ritm halucinant pentru a transporta deținuți dintr-un capăt în altul al țării, în condiții de maximă securitate, doar pentru simple audieri care ar putea avea loc online, în 10 minute.
Motivul? Unii judecători refuză să audieze online. Se tem, spun sursele, că instanțele mici ar putea rămâne fără dosare și ar risca închiderea. Așadar, interesele de sistem înfrâng rațiunea, iar banul public este aruncat din nou pe fereastră.
Mai grav, aplicarea legii privind eliberarea condiționată este haotică și, în unele cazuri, profund nedreaptă. Deținuții care muncesc, respectă regulile, își achită prejudiciile sunt ținuți mai mult în sistem decât alții care nu dau niciun semn de corectare. Au apărut suspiciuni serioase că aceste decizii sunt influențate politic sau dirijate din interiorul sistemului. Dacă este așa, nu mai vorbim de justiție, ci de trafic de influență mascat.
Este inadmisibil! Legea trebuie aplicată corect, unitar și echitabil. Nu putem tolera ca unii să fie avantajați pentru că “au spate” și alții să plătească în plus doar pentru că nu au susținere.
Iar dacă tot vorbim despre reeducare, haideți să spunem un adevăr clar: deținuții trebuie să muncească! Munca nu este o pedeapsă, ci o parte esențială a procesului de reintegrare. Cine nu muncește, cine nu respectă regulile, nu poate beneficia de clemență. În schimb, cei care dovedesc prin fapte dorința de schimbare trebuie încurajați, nu sabotați de birocrație sau de interese ascunse.
În același timp, personalul din penitenciare este împins la limită. Deficitul de personal operativ este alarmant, iar cei rămași în sistem sunt suprasolicitați, fără sprijin real din partea autorităților centrale.
Stimați colegi,
Nu putem pretinde că avem stat de drept atât timp cât legea se aplică selectiv, iar banii publici sunt irosiți din interese obscure. Este timpul ca România să își reformeze din temelii sistemul penitenciar: eficiență, muncă, ordine, lege aplicată corect și respect pentru personalul care duce greul zi de zi.
Statul nu trebuie să protejeze infractorii, ci să protejeze legea, banul public și cetățeanul corect.
Comments are closed