Chelaru Mircia – declarație politică – ”Despre pensiile militare de stat.”

”Despre pensiile militare de stat.”

Deoarece se discută foarte mult despre pensiile militare de stat și mulți dintre cetățeni nu au cunoștințe suficiente despre acest domeniu, voi face câteva precizări.

          În România, ca de altfel în orice țară din lume, activitățile se desfășoară în două mari domenii: domeniul civil și domeniul militar. Fiecare domeniu de activitate are propriile reglementări, dar sunt și reglementari comune.

În domeniul militar, încă din anul 1864, prin apariția Legii nr. 1712 din 03.12.1864 asupra poziției ofițerilor, militarii aveau dreptul, cât timp erau în activitate, conform art. XV, la solda care era “hotărâtă după tarifele aprobate de Domn”, iar după trecerea în rezervă, conform art. XVI, la solda disponibilității, care era “hotărâtă 4/5 din solda activității”. De aici se observă regimul juridic al pensiei militare de stat, respectiv “solda disponibilității”, și anume, faptul că era un drept legal al militarului trecut în rezervă, nu era contributivă și reprezenta 4/5 din solda militarului din activitate.

Deoarece sistemul militar, prin faptul că a devansat sistemul civil din punct de vedere al protecției propriilor angajați și faptului că militarii de la intrarea în cadrul sistemului (primirea gradului și numirea pe o funcție) primeau ca drepturi, solda lunară, pe timpul cât era în activitate, iar după trecerea în rezervă, pensia militară de stat (solda disponibilității), nu s-a pus problema asigurărilor sociale pentru militari și, cu atât mai puțin, plătirea unei contribuții bănești lunare pentru asigurarea acordării ulterioare a pensiei, asigurării în caz de accidente, de boala etc. Acest lucru explică faptul că

militarii nu au plătit nici o contribuție bănească pentru pensie (militarul a contribuit pentru pensie cu ani de serviciu, cu ani de viață).

În domeniul civil, angajații care semnau un contract de muncă primeau, conform acestuia, un salariu și atât. Pentru a asigura protecția angajaților în condițiile scăderii veniturilor datorate îmbolnăvirilor, accidentelor, bătrâneții și chiar a decesului, apare nevoia adoptării unei legislații în acest sens.

Idei despre pensiile civile apar pentru prima data în anul 1895 prin Legea minelor, care a instituit introducerea asigurării sociale obligatorii pentru minerii şi muncitorii din industria petrolieră, prin instituționalizarea dreptului la pensie şi a dreptului la o indemnizație în cazul accidentelor de muncă, pentru ca, în anul 1902, prin Legea Missir, pentru organizarea meseriilor să se dispună, printre altele, înființarea unui sistem de asigurări sociale pentru meseriași pe baze corporatiste. Abia în anul 1915 prin Legea Neniţescu – pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitorești, seinstituie principiul asigurării obligatorii pentru accidente, boli şi bătrânețe a tuturor salariaților care făceau parte din corporații (data pe care ar trebui să o consideram ca reper în apariția pensiilor publice). Dar, toate aceste servicii sociale se făceau în urma încheierii unui contract de asigurări sociale și a plătirii unei cotizații bănești lunare și de aici apare principiul contribuției.

În concluzie, în timp ce militarii aveau dreptul la soldă, solda disponibilității (transformată, ulterior, în  pensie militară de stat) și indemnizații în caz de boală, incapacitate temporară de muncă sau deces: de la încadrarea în sistem – civilii încheiau un contract de muncă în urma căruia primeau un salariu, iar pentru a beneficia de asigurări sociale și respectiv de pensie la bătrânețe, indemnizații în caz de boală, incapacitate temporară de muncă sau deces, trebuiau să încheie un alt contract, respectiv un contract de asigurări sociale și totodată să achite, lunar, o contribuție bănească.

Diferența dintre pensia militară de stat (solda militarului în rezervă sau în retragere) și a pensiei de asigurări sociale este mai mult decât evidentă, chiar și pentru cei care nu au studii juridice și nu sunt rău intenționați, dar care au o judecată corectă, logică.

Fiecărui domeniu de activitate îi corespunde un anumit sistem de pensii care este reglementat de o anumită lege.

În domeniul civil, în prezent, există Sistemul public de pensii care este reglementat de Legea nr. 127 din 8 iulie 2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial nr. 563 din 9 iulie 2019. În domeniul civil au mai apărut și alte legi care reglementează anumite pensii, numite pensii de serviciu, specifice numai anumitor profesii, dar care nu fac parte din

Sistemul public de pensii. Aceste pensii sunt pensiile speciale și au apărut după anul 1992.

În domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, în prezent, există Sistemul pensiilor militare de stat, care este reglementat de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial nr. 556 din 27 iulie 2015. Judecătorilor și procurorilor militari li se mai aplica și articolele privind pensiile din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 684 din 8 octombrie 2007, iar pensiile acestora NU fac parte din Sistemul pensiilor militare de stat, ci sunt pensii speciale și nu pensii militare de stat.

Pensiile militarilor sunt o sintagmă mai cuprinzătoare având în compunere atât pensiile militare de stat, cât și pensiile procurorilor și judecătorilor militari și trebuie făcută distincție între acestea, ele fiind reglementate de legi diferite.

Diferența de tratament juridic dintre pensiile militare de stat și pensiile de asigurări sociale sunt ca urmare a diferențelor de reglementare juridică a celor două domenii de activitate total diferite, domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și domeniu civil. În timp ce munca în domeniul civil este reglementată, pentru toate categoriile socio-profesionale, de Codul Muncii și regulamentele interne ale fiecărei instituții, activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale sunt reglementate de legi specifice domeniului militar (Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României, Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Ordonanța nr 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, H.G. nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare etc.) și regulamente militare.

Primirea pensiei militare de stat este justificată și de faptul că:

– valoarea activităților militarilor este împărțită, de la încadrarea în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, în soldă, pe timpul cât sunt în activitate și pensie militară de stat, pe timpul cât sunt în rezervă sau în retragere; legislația, încă din anul 1864 prevede că militarul are dreptul la soldă, pe timpul cât este activ și la solda disponibilității (pensia militară de stat) pe timpul cât este trecut in rezerva;

– militarii sunt singura categorie socio-profesională care este plătită per  zi si nu per oră, nefiind plătit pentru ore suplimentare sau ore efectuate în zile de sărbătoare;

– militarii sunt singura categorie socio-profesională la care “activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare” sunt similare muncii forțate (art. 42 alin. (2) din Constituția României);

–  militarii sunt singura categorie socio-profesională care după trecerea în rezervă rămân cu obligații de serviciu militar, asumate pană la vârsta prevăzută de lege, față de sistemul din care au făcut parte;

– militarii sunt printre puținele categorii socio-profesionale care, pe timpul cât sunt în activitate, nu pot să-și ia un alt serviciu sau desfășura altă activitate, ca să își poată mări veniturile pentru un trai mai bun;

– militarii sunt singura categorie socio-profesională care, conform Constituției, este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale, în fapt, esența art. 1 din Constituția României.

– militarii sunt singura categorie socio-profesională care, prin jurământul depus, se obligă să-și îndeplinească misiunea chiar cu prețul vieții;

Pensiile militare de stat trebuie acordate după aceleași reguli și principii ca și în toate armatele statelor membre NATO, dar și în conformitate cu reglementările NATO. În România, acest lucru încă nu se întâmplă.

Întrucât mulți politicieni, formatori de opinie și jurnaliști, din lipsa unor informații corecte despre pensiile militare de stat, sau din rea credință, au lansat teme false, de-a dreptul injurioase, precum “pensia militară de stat este un venit nemeritat pentru militari”,  “pensiile militare de stat sunt venituri “nesimțite” și pentru a clarifica definiția veniturilor obținute la bătrânețe, în domeniul civil, de cele obținute în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și a elimina orice confuzii, pensiile din domeniul civil să rămână cu denumirea de pensii de asigurări sociale, iar în domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale este necesar ca pensiile militare de stat să fie redenumite SOLDE DE REZERVIST.

Militarilor zilelor de astăzi li se oferă un drept de viață, cu ”lingurița”. Reamintesc că drepturile nu se cerșesc, iar politicile din ultimii 10-15 ani în domeniul armatei și asigurărilor sociale discriminează profesia militară făcând-o din ce în ce tot mai nefrecventabilă. Indirect, politicienii improvizați produc una din cele mai grave vulnerabilități de securitate națională.

Această situație trebuie eradicată, imediat, prin intervenția calificată și fermă a Guvernului și Președintelui României.