Adresată: Doamnei Luminița-Teodora ODOBESCU, ministru al Afacerilor Externe
De către: Deputat Boris VOLOSATÎI, vicepreședinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării
Circumscripția: nr. 43 pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara graniţelor ţării
Data: 12/07/2023
Obiectul întrebării: Acuratețea traducerilor în limba română a documentelor Comisiei Europene. Confuzia între strămutați și deplasați în România, coliziune semantică și juridică în cazul termenilor care se referă la persoanele refugiate din Ucraina și sunt desemnați prin sinonime relative, nu absolute.
Stimată doamnă ministru,
Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100 din 29 iunie 2022, instrument juridic prin care îi tratează pe refugiații ucraineni nu ca persoane refugiate, adică deplasate provizoriu în țara noastră, ci ca persoane străine strămutate definitiv în România.
Această situație a fost explicată prin faptul că ternemul ”strămutat” a fost preluat mecanic dintr-un document al Consiliului European, anume Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri.
Limba română este una din 24 de limbi oficiale și de lucru ale instituțiilor europene. La nivelul Uniunii Europene există o Direcție Generală Traduceri, care traduce în și din cele 24 de limbi oficiale ale UE și pentru comunicarea dintre Comisia Europeană și public. Această Direcție Generală se ocupă exclusiv de textele srise.
Pentru conformitate, redăm denumirea Directivei 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 în alte limbi, în care termenul ”strămutat” lipsește, în locul acestuia fiind utilizat termenul ”deplasat”:
Directive 2001/55/CE du Conseil du 20 juillet 2001 relative à des normes minimales pour l’octroi d’une protection temporaire en cas d’afflux massif de personnes déplacées et à des mesures tendant à assurer un équilibre entre les efforts consentis par les États membres pour accueillir ces personnes et supporter les conséquences de cet accueil (franceză);
Council Directive 20 01/55/EC of 20 July 2001 on Minimum Standards for Giving Temporary Protection in the Event of a Mass Influx of Displaced Persons and on Measures Promoting a Balance of Efforts Between Member States in Receiving such Persons and Bearing the Consequences Thereof (engleză);
Directiva 2001/55/CE del Consejo de 20 de julio de 2001 relativa a las normas mínimas para la concesión de protección temporal en caso de afluencia masiva de personas desplazadas y a medidas de fomento de un esfuerzo equitativo entre los Estados miembros para acoger a dichas personas y asumir las consecuencias de su acogida (spaniolă);
Direttiva 2001/55/CE del Consiglio del 20 luglio 2001 sulle norme minime per la concessione della protezione temporanea in caso di afflusso massiccio di sfollati e sulla promozione dell’equilibrio degli sforzi tra gli Stati membri che ricevono gli sfollati e subiscono le conseguenze dell’accoglienza degli stessi (italiană).
De principiu, această situație nu ar ridica semne de întredare dacă în România termenul ”strămutat” nu ar fi și termen constituțional, încărcat și cu un alt sens decât cel comun. Constituția României prevede, la articolul 3, alineatul (4), că ”Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.
Vom observa în context că alte state membre ale Uniunii Europene nu stabilesc prin Legile lor fundamentale sau prin legislațiile lor naționale interdicția ”strămutării” pe teritoriul lor (de către autoritățile naționale sau de către autorități străine sau internaționale, pe timp de pace sau de război) sau ”colonizării” (de către autoritățile naționale) a unor populații străine.
În accepția legislației române în vigoare și a cadrului juridic internațional aplicabil preeminent în România, termenul juridic ”strămutat” nu este identic cu termenul juridic ”refugiat” sau ”deplasat”, chiar dacă în interpretare liberă, nejuridică, între acești termeni poate exista o relație de sinonimie relativă, nicidecum absolută, de natură să-i facă interschimbabili în sensul utilizării unora în locul celorlalte.
La 29 iunie 2022 Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 100 din 29 iunie 2022 privind aprobarea și implementarea Planului național de măsuri cu privire la protecția și incluziunea persoanelor strămutate din Ucraina, beneficiare de protecție temporară în România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Potrivit legislației în domeniul normelor de tehnică legislativă, actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie. Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română. Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea. Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia. În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie. Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.
Refugiaţii sunt străini, dar reprezintă o categorie aparte a acestora. Statutul lor şi regimul juridic sunt reglementate de alte legi decât cele care stabilesc statutul străinilor în general.
România este parte la Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva, la 28 iunie 1951, instrument ONU (Monitorul Oficial la României nr. 148/17 iulie 1991). Convenţia defineşte cine este refugiat şi tipul de protecţie juridică şi asistenţă socială pe care refugiaţii ar trebui să o primească de la statele care au ratificat-o. De asemenea, România a ratificat Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților la Convenția ONU mai sus menționată.
La nivel european statutul refugiaților este reglementat de: a) Convenţia europeană a drepturilor omului (în special la articolul 3, care interzice strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor spre ţări în care există un risc important de a fi supuse pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente ori pedepse inumane sau degradante) şi b) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (în special articolele 18 şi 19 care, de asemenea, interzic strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor refugiate), la care se adaugă o serie de acte normative de drept derivat al Uniunii, de regulă directive, care vin în completarea cadrului juridic stabilit prin instrumentele arătate.
De regulă, sensul termenului ”strămutat” presupune intervenția forțată a unei autorități străine sau internaționale, adică implică o voință manifestă exterioară persoanei/persoanelor vizate. În cazul termenului ”refugiat” sensul acestuia nu presupune acest tip de intervenție forțată exercitată prin voința manifestă exterioară persoanei/persoanelor vizate. De asemenea, de regulă, termenul ”strămutare”, vizează grupuri de persoane (în unele cazuri populații întregi, compacte sau omogene etnic, confesional, confrom criteriului care generează voința unei autorități pentru strămutare), pe când ”refugierea” vizează persoane individuale care pot constitui o categorie specială de persoane, nu o populație în sensul consacrat și unanim acceptat al termenului. Altfel spus, strămutările sunt forțate și dirijate, asociate cu deportarea sau expulzarea, pe când refugierea este voită, benevolă. Conceputal, persoana strămutată face obiectul voinței altcuiva, pe când persoana refugiată este subiect autonom care uzează de propria voință.
Exprimăm opinia că OUG nr. 100 din 29 iunie 2022, ca și alte acte normative ale României în care a fost preluat mecanic termenul ”strămutat” în locul și în detrimentul termenului ”deplasat”, suferă de lipsă de acuratețe și precizie terminologică, fiind susceptibilă de coliziune cu terminologia constituțională și cea internațională în materie de refugiați. Din această perspectivă, considerăm necesară aducerea cadrului juridic național în conformitate cu terminologia constituțională și cea internațională în materie de refugiați.
De asemenea, exprimăm opinia că Ministerul Afacerilor Externe sau Guvernul României ar trebui să sesizeze Direcția Generală Traduceri privind situația de coliziune juridică dintre termenii ”strămutat” și ”deplasat” care nu sunt nici perfect identici și nici interschimbabili în orice context juridic, în vederea înlocuirii în Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 (versiunea română) a termenului ”strămutat” cu termenii ”deplasat” sau ”refugiat” în formele flexionare corespunzătoare.
Considerăm că sensul Directivei 2001/55/CE nu ar avea de suferit deloc sub aspect semantic sau juridic dacă titlul acesteia ar fi redată în una din următoarele două forme:
Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane deplasate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri;
Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane refugiate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri.
În mod evident, acuratețea semantică ar trebui adusă, în sensul celor arătate mai sus, și în textul propriu-zis al Directivei 2001/55/CE.
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:
- 1. Dacă Ministerul Afacerilor Externe este dispus să sesizeze oficial Direcția Generală Traduceri asupra coliziunii jurice și semantice existente între termenul ”strămutat” din versiunea română a Directivei 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 și termenul ”strămutat” din Constituția României, în vederea eliminării acestei coliziuni prin substituirea termenului ”strămutat” din textul Directivei cu termenii ”refugiat” sau ”deplasat” în formele flexionare corespunzătoare, așa cum s-a procedat în cazul versiunilor în alte limbi cum sunt, bunăoară, cele în engleză, franceză, spaniolă și italiană.
Nu există răspunsuri