Adresată: Domnului Tudorel ANDREI, Președinte al Institutului Național de Statistică
De către: Deputat Boris VOLOSATÎI, vicepreședinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării
Circumscripția: nr. 43 pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara graniţelor ţării
Obiectul întrebării: Datele recensămintelor generale ale populației României privind persoanele care s-au declarat Rudari, respectiv, Băieși, și care este limba lor maternă declarată la recensăminte.
Stimate domnule președinte,
Rezultatele recensământului general al populației României din anul 2021 au fost făcute publice și sunt dispobibile pe resursele de internet ale INS. Cu toate acestea, la capitolul apartenență națională/etnică și limbă maternă, nu toate datele sunt disponibile.
Nomenclatorul etniilor și limbilor materne aprobat și utilizat de Institutul Național de Statistică, Unitatea de coordonare și implementare a recensământului populației și locuințelor 20211
, cuprinde, la rubrica Rom (cod nivel 1 – 1200), ”etnonimul” Rudar (cod nivel 2 – 1214), ”etnonimul” Băieș (cod nivel 2 – 1202) iar în compartimentul rezervat limbilor materne, la rubrica Romani (cod nivel 1 – 1200), limba romani (cod nivel 2 – 1201). Rudarii și băieșii pot fi întâlniți în România, Ungaria, Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina. Grupuri mai mici există în Macedonia de Nord, Grecia, Slovenia, Slovacia și Ucraina. Peste tot limba lor maternă este româna. În Bosnia și
Herțegovina aceștia sunt recunoscuți oficial, prin lege, ca minoritate națională română, iar limba lor maternă, româna, are statut oficial de limbă regională sau minoritară.
Potrivit Legii nr. 299/2007 cu privire la sprijinul acordat românilor de pretutindeni, aceste persoane aparțin filonului lingvistic și cultural românesc. ”Există însă o diferenţă importantă între ţigani şi rudari. În primul rând, unele tradiţii şi obiceiuri ale rudarilor nu sunt şi ale ţiganilor. Apoi, rudarii nu ştiu ţigăneşte; limba
vorbită de ei e cea românească; unii sunt veniţi din Serbia şi, pe lângă limba românească, mai ştiu şi sârbeşte. Faptul nu trebuie trecut cu vederea, fiindcă dintre ţigani, numai din cei de vatră, așezaţi între români, au început să uite limba; ţiganii nomazi şi cei angajaţi la moşii, ţiganii de sălaş, nu şi-au uitat-o. Dacă rudarii ar fi fost ţigani, după cum trăiau ei în cete izolate, cu bordeiele lor în păduri, ar fi fost exclus să-şi piardă limba”, remarca în anul 1922, în revista Arhivele Olteniei, istoricul, etnograful, arheologul, antropologul și folcloristul Constantin S. NicolaescuPlopşor, membru corespondent al Academiei Române. Constantin S. Nicolaescu-Plopșor consideră că rudarii nu sunt ţigani ci români, punând în discuţie diferenţele de ordin cultural, etnografic, lingvistic, social etc. Sunt analizate şi alte argumente interesante consemnate de istorie, cum este faptul că rudarii nu au fost niciodată robi, ci oameni liberi care aveau obligaţia de a plăti o dare anuală către domnitor. La fel este pusă în discuţie atitudinea unanimă a rudarilor în a se declara „daci” şi nicidecum ţigani. La fel necunoaşterea limbii ţigăneşti de către această populaţie şi nici consemnări că ar fi cunoscut-o cândva.
Despre rudari, acelaşi cercetător mai spune că sunt şi în Bosnia sub numele de caravlahi („vlahi negri”, care pretind că sunt veniţi din România) şi în Slavonia sub numele de coritari. În Ungaria, aceeaşi populaţie poartă numele de băiaşi şi vorbesc aceeaşi limbă, adică un grai românesc asemănător celui vorbit şi de românii din Banat şi sudul Crişanei.
”Avansăm ipoteza că rudarii de astăzi sunt, de fapt, urmaşii acelor colonişti şi sclavi care practicau mineritul, aduşi în Dacia de către romani, vorbitori ai unei variante de latină vulgară care nu este altceva decât actualul grai românesc al rudarilor păstrat atât de bine datorită izolării în care au trăit aceşti oameni aproape două milenii.
Acceptând această ipoteză, justificăm şi încăpăţânarea cu care rudarii s-au declarat tot timpul „daci”, au vorbit numai limba română şi au avut mereu tradiţii identice cu cele ale majoritarilor (cu excepţia gurbanului, tradiţie întâlnită numai la rudarii turcani). La fel, are justificare statutul lor de oameni liberi în toată perioada medievală şi ulterior, cu totul diferit de cel al ţiganilor, în majoritate robi în această
perioadă, aşa cum arată documentele. Chiar dacă nu sunt daci autohtoni, rudarii sunt o populaţie, adusă în Dacia de către romani imediat după cucerirea acestui teritoriu, naturalizată în Dacia Romană şi, în consecinţă, vorbitoare a unui grai românesc cu originea în graiurile latine sau autohtone definitivate şi vorbite încă din secolul I, deceniul al VII-lea în Dalmaţia şi Panonia”, opinează prof. dr. Lucian
Cherata de la Craiova.
Istoricul Ion Chelcea ne semnalează că rudarii din două grupuri distincte ale lor mai sunt numiţi „turcani” sau „vlahuţi” după sfera de influenţă în care au trăit strămoșii lor în trecut.
Având în vedere cele arătate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți punctual:
- Numărul persoanelor din România, pe județe și localități, care s-au declarat Rudari, potrivit datelor recensămintelor populației României din 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și 2021.
- Datele statistice privind limba maternă a persoanelor înregistrate ca Rudari cu ocazia recensămintelor din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și 2021.
- Numărul persoanelor din România, pe județe și localități, care s-au declarat Băieși, potrivit datelor recensămintelor populației României din 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și 2021.
- Datele statistice privind limba maternă a persoanelor înregistrate ca Băieși cu ocazia recensămintelor din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și 2021.
- Dacă la recensămintele populației României din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 și 2021 au fost înregistrate persoane cu apelativele Turcan și Vlahut sau cu derivate ale acestora.
Nu există răspunsuri