Din 2004 și până astăzi, România pare că a ales mereu sub imperiul fricii, al urii și al manipulării. Alegerile, care ar trebui să fie momente definitorii pentru întreaga națiune, s-au transformat în instrumente de divizare profundă a societății.
În loc de proiecte, am avut strategii de demonizare. În loc de construcție, campaniile electorale au devenit mecanisme de inducere a fricii, în care votul a fost împins de panică și nu de încredere.
Frica a devenit cea mai profitabilă monedă de schimb în politica românească.
România, în 2025, este o țară scindată în mod voit.
Este o ruptură între generații, între regiuni, între românii din țară și cei din diaspora, între cei care gândesc diferit. Această prăpastie nu a apărut întâmplător. Ea a fost săpată metodic, întreținută cu cinism de cei care astăzi cer consens, după ce au cultivat ura și dezbinarea în campanii.
Ce face statul român pentru a închide această rană? Cum va repara această fractură profundă dintre români?
Războiul româno-român a fost întreținut chiar de cei care, cu cinism, acuzau opoziția de instigare sau critică excesivă. Dar una este să protestezi, să ceri respect, să te exprimi în spațiul public. Alta este să înfierezi, să cataloghezi și să excomunici milioane de cetățeni doar pentru că nu gândesc la fel.
Nu există români buni și români răi.
Nu există români dezirabili și români de evitat. Există doar români. Cu toate durerile, speranțele, opiniile și credințele lor.
Soluția nu este continuarea dezbinării. Nu este ignorarea a peste 5 milioane de oameni. Este necesară o reconstrucție a României în care diferențele să nu însemne conflict. În care politicul să nu învrăjbească.
România nu mai poate permite să fie tăcută în lume, în relațiile internaționale, și zgomotoasă doar în certurile interne. Este nevoie de o resetare profundă: o țară care contează nu doar prin poziția ei geografică, ci prin demnitate, respect intern și coerență externă.
Avem responsabilitatea să reclădim încrederea.
Comments are closed