România se confruntă cu o criză profundă în domeniul cultural, o criză generată de subfinanţare cronică, indiferenţă şi lipsă de viziune din partea autorităţilor. Instituţiile de cultură sunt lăsate să supravieţuiască din puţinele fonduri alocate, în timp ce artiştii şi profesioniştii din domeniu sunt nevoiţi să se descurce singuri, fără sprijin real din partea statului.
Ca să înţelegem mult mai bine situaţia, trebuie să pornim de la bugetul Ministerului Culturii pentru anul 2025, care a fost redus cu 3,63% faţă de execuţia preliminară a anului precedent, ajungând la doar 0,07% din PIB. Aceasta este o alocare ruşinoasă, care demonstrează clar că, pentru guvernanţi, cultura este un domeniu secundar, tratat cu nepăsare şi neglijenţă. Cheltuielile de capital, esenţiale pentru modernizarea infrastructurii culturale, au fost reduse cu 83%, ceea ce înseamnă că multe instituţii vor rămâne în continuare în stare de degradare, fără şanse reale de redresare.
Muzeele naţionale, bibliotecile şi instituţiile de spectacole funcţionează cu resurse minime. Muzeul Naţional de Istorie a României este un exemplu clar al dezastrului administrativ – de peste două decenii se află într-un şantier perpetuu, lipsit de fonduri suficiente pentru finalizarea lucrărilor.
Artiştii independenţi, fără sprijin instituţional, sunt forţaţi să-şi caute finanţare prin granturi externe, în timp ce statul român îi ignoră complet. Teatrele şi operele, în ciuda eforturilor angajaţilor acestora, se confruntă cu lipsa de finanţare şi incertitudinea continuă a bugetelor.
În aceste condiţii, industria cinematografică este una dintre cele mai afectate, bugetul său fiind redus drastic, de la 123 milioane lei, în 2024, la doar 50 de milioane de lei, în 2025, o sumă ridicol de mică pentru un domeniu care poate contribui semnificativ la promovarea României pe plan internaţional. Festivalurile de film, de teatru şi evenimentele culturale sunt lăsate la mila sponsorilor privaţi sau a fondurilor europene, în loc să beneficieze de sprijin real din partea statului.
În faţa acestei situaţii dramatice, este necesară o schimbare profundă de abordare. Cultura nu este un moft, ci un pilon esenţial al identităţii noastre naţionale. Prin urmare, trebuie avute în vedere măsuri urgente pentru revigoarea acestui domeniu, precum:
– Creşterea bugetului Ministerului Culturii, pentru a permite finanţarea corectă a instituţiilor culturale şi a proiectelor artistice;
– Un plan naţional de modernizare a muzeelor, teatrelor şi bibliotecilor, cu fonduri dedicate pentru renovare, extindere şi dotare cu echipamente moderne;
– Susţinerea reală a artiştilor independenţi, prin granturi şi mecanisme fiscale care să le asigure un cadru de activitate sustenabil;
– Finanţare predictibilă pentru festivaluri şi evenimente culturale, astfel încât acestea să nu mai depindă de alocări arbitrare sau de sprijinul exclusiv al sectorului privat;
– Simplificarea accesului la fondurile europene pentru cultură, eliminând birocraţia excesivă şi facilitând finanţarea directă a proiectelor relevante.
Dacă nu vom acţiona acum, vom ajunge să constatăm că patrimoniul nostru cultural se degradează iremediabil, că generaţiile viitoare vor creşte fără repere culturale solide şi artiştii români vor continua să îşi caute recunoaşterea în afara ţării, în timp ce România devine o ţară a indiferenţei culturale.
Cultura şi identitatea noastră naţională trebuie să devină o prioritate pentru orice guvern aflat la conducerea ţării!
Comments are closed