Andrei Busuioc – Întrebare parlamentară – Șoferii din cadrul serviciului privat de transport nemedicalizat al pacienților dializați au nevoie de cursuri de calificare și de beneficii salariale corespunzătoare muncii prestate

Adresată: Ministerului Sănătății, Ministrului Sănătății Prof. univ. dr. Alexandru Rafila, Ministerului Muncii și Solidarităţii Sociale, Ministrului Muncii și Solidarităţii Sociale Marius-Constantin Budăi

De către: Senator Andrei BUSUIOC 

Circumscripția electorală: nr. 39, Vaslui

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 21/06/2023

Obiectul întrebării: Șoferii din cadrul serviciului privat de transport nemedicalizat al pacienților dializați au nevoie de cursuri de calificare și de beneficii salariale corespunzătoare muncii prestate

Stimați domni,

Conform  Dr. Cristina Văduva, „dializa este o metodă de substituție a funcției renale și are drept scop înlocuirea unora din funcțiile pe care rinichiul, care este insuficient, nu le mai poate efectua.”^[1] Pacientul, pentru a începe procedura de dializă, este adus de la domiciliu său și înapoi, cu ajutorul unei firme de transport autorizate. Însă, această procedură medicală, absolut necesară într-o multitudine de situații, vine adesea însoțită de riscuri pentru pacienți. Printre

aceste riscuri se numără „hipertensiune, hipotensiune, poate să apară cefaleea, greața, (…), în timpul ședințelor pot să apară tulburări de ritm cardiac, accidente fatale de genul emboliilor gazoase, sângerări în timpul ședinței de dializă la nivelul orificiului extern al cateterului, la nivelul fistulei sau al mucoaselor. La nivel cardiac, în afară de tulburările de ritm, pot să apară modificări ischemice majore de genul sindroamelor coronariene acute.”^[2] Alte riscuri asociate dializei includ pericardită sau inflamarea membranei din jurul inimii, septicemie, bătăi neregulate ale inimii și stop cardiac subit.^[3]

Astfel, s-au constatat o serie de riscuri la care sunt expuși pacienții care trebuie să realizeze procedura de dializă. Însă, la ce riscuri sunt expuse persoanele responsabile de sănătatea și bunăstarea lor, care le transportă până la centrul medical și înapoi la domiciliu?

Prin ceea ce vom expune, se va constata  că acestea sunt expuse la riscuri  prin faptul că sunt responsabile de sănătatea pacienților transportați, dar nu numai. Serviciul de transport al pacienților către centrele medicale cu scopul efectuării procedurii de dializă a fost externalizat către firmele de transport private. Serviciul fiind acum externalizat, persoanele responsabile de sănătatea pacienților transportați la procedura de dializă reprezintă, adesea, persoane fără pregătire medicală, fără curs de prim ajutor realizat, persoane care lucrează pe timp de zi și noapte, adesea obosite, plătite cu salarii minime, expuse unor numeroase riscuri de îmbolnăvire, care, cu toate acestea, trebuie să știe să gestioneze riscurile la care sunt expuși pacienții pe durata transportului și riscurile la care sunt expuși ei înșiși. Alături de această situație în care șoferii trebuie să cunoască riscurile dializei la care sunt expuși pacienții transportați și cum să le gestioneze, șoferii înșiși sunt expuși la restul riscurilor medicale  pe care pacienții le pot manifesta.

Serviciile județene de ambulanță renunță la contractele pe care le au cu spitalele județene pentru transportul pacienților dependenți de dializă din cauza lipsei de resurse și de personal. Conform situației Serviciului Județean de Ambulanță Bistrița-Năsăud, numărul de pacienți care necesitau dializă era în continuă creștere, iar ambulanțele de care dispuneau prezentau frecvent probleme tehnice, probleme care ar fi putut determina ca pacienții să nu ajungă la procedura de dializă.^[4]

Însă, autovehiculele private utilizate pentru transportul pacienților cu scopul realizării procedurii menționate pot fi nemedicalizate și neasistate, iar astfel, sunt rareori echipate corespunzător cu dispozitive medicale, de asemenea lipsind și produsele de igienă sau echipamentele specifice de protecție. Deși o parte dintre companiile private ce oferă transport pacienților dializați prezintă posibilitatea alegerii între transportul medicalizat și nemedicalizat sau transportul asistat și neasistat, șoferii autovehiculelor nemedicalizate/ neasistate sunt confruntați frecvent cu situații de criză pe care trebuie să le gestioneze în lipsa unor cunoștințe necesare.

Alături de lipsa echipamentelor de protecție a autovehiculelor, echipamentelor și dispozitivelor medicale și produselor de igienă, lipsa cunoștințelor, instructajelor și cursurilor necesare reprezintă doar câteva dintre numeroasele condiții nefavorabile.

Un fost șofer al serviciului privat de transport pacienți dializați a declarat presei locale: ”În Fișa postului, printre multe altele, este prevăzută și următoarea obligație: „șoferul răspunde penal, civil și patrimonial pentru confortul și siguranța pacientului” (…) Concret, viața pacienților este pusă în pericol în mod deliberat, săvârșindu-se fapte prevăzute și pedepsite de legea penală – respectiv abuz în serviciu, neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave (decese, cam multe), cât și zădărnicirea combateri bolilor (…).”^[5] Fostul șofer a mărturisit aici câteva dintre cazurile cu care s-a confruntat, după spusele sale fiind mult mai mult. În prima situație, i-a fost adus un pacient care prezenta bacteria Clostridium Difficile în formă severă și care a fost refuzat de ambulanța națională, cât și de colegii săi. Acest pacient, fără voia sa, i-a contaminat mașina, iar toți pacienții care au atins zonele atinse de acesta au luat bacteria. În cel de-al doilea caz, șoferul a transportat alt pacient care prezenta bacteria Clostridium Difficile, transport care a avut ca urmare contaminarea unui număr de încă aproximativ șase persoane. Conform spuselor sale, din punct de vedere al pacienților contaminați cu bacteria Clostridium Difficile, transportul pacienților nu se putea efectua cu autoturismele private din dotare. Mașinile utilizate de șoferii companiei private la care lucra aveau în interior tapițerie și mochetă și le era interzis în a transporta pacienți cu Clostridium Difficile, deoarece protocolul de dezinfecție Clostridium Difficile prevede introducerea mașinii care a transportat această bacterie în stațiile de clorinare pentru 24 ore. Șoferii companiei private aveau la îndemână un singur dezinfectant, respectiv Klintensiv Sterisol, care nu acționa asupra acestei bacterii.^[6]

Ca atare, înțelegem faptul că sănătatea șoferului a fost pusă în pericol, dar nu numai, sănătatea pacientului și sănătatea pacienților care au urmat a avut de asemenea de suferit. Șoferul a avut la dispoziție un singur tip de dezinfectant, iar autoturismul folosit nu a fost dezinfectat corespunzător. Însă, din ce a fost relatat de șoferul dat, Fișa sa a postului a prevăzut obligația conform căreia „șoferul răspunde penal, civil și patrimonial pentru confortul și siguranța pacientului”. Însă, cum ar putea șoferul să răspundă în aceste cazuri pentru siguranța pacienților, atunci când este periclitată însăși propria siguranță?

O simplă căutare ne va ajuta să înțelegem faptul că un șofer care asigură transportul pacienților dializați trebuie să se conformeze următoarelor cerințe minime: „Permis conducere minim 3 ani, persoană calmă, fără prea multe amenzi de circulație sau permis suspendat, bună orientare în spațiu, experiență în domeniul transportului medical constituie un avantaj”^[7]. Însă, pentru a gestiona corespunzător multitudinea de situații medicale sau nemedicale neprevăzute este nevoie de mai mult decât un permis de conducere, deși postul impune doar atât. Transportul pacienților dializați, fie el medicalizat sau nemedicalizat, trebuie să fie realizat după anumite norme ce asigură siguranța șoferului și a pacienților. Chiar dacă transportul este unul nemedicalizat, este realizat pentru o persoană care manifestă probleme de sănătate către sau de la un centru medical cu scopul realizării unei proceduri medicale și trebuie tratat ca atare. Însă, șoferii nu pot asigura confortul și siguranța pacientului, dar și siguranța proprie, în lipsa cursurilor și resurselor oferite de către compania privată.

Astfel, riscurile la care sunt expuși șoferii, prezentate până în acest moment, includ posibilitatea periclitării involuntare a sănătății pacienților transportați din cauza lipsei de echipament medical și igienico-sanitar, posibilitatea periclitării involuntare a sănătății pacienților transportați din cauza lipsei de pregătire medicală, imposibilitatea oferirii unui prim ajutor corespunzător din cauza lipsei unui curs de prim ajutor, posibilitatea periclitării propriei sănătăți și sănătății propriei familii. Însă, aceste riscuri vin însoțite și de riscul major de a-și pune în pericol propria viață și pe cea a pacienților din lipsa deținerii în prealabil sau formării în timpul angajării a unei certificări/formări de conducători auto profesioniști. Lipsa experienței de conducători auto, acumularea oboselii și un program neorganizat la locul de muncă pot reprezenta o combinație primejdioasă pentru șoferul companiei private de transport.

O serie de știri au demonstrat urmările cumplite pe care le pot avea accidentele produse de șoferii firmelor de transport private: O ambulanță care mergea cu 3 pacienți, la un centru de dializă, din Drobeta Turnu Severin, s-a transformat într-un sicriu pentru 2 dintre ei reprezintă titlul unui articol de știre prin intermediul căruia s-au afirmat următoarele: „Problema, recunoscută și de Ministerul Sănătății, este că cei mai mulți șoferi de pe ambulanțe private nu sunt profesioniști, așa cum se întâmplă în sistemul public. (…) pacienții ajung să fie înghesuiți și transportați în condiții nesigure. (…) Totodată la controale, subsecretarul de stat Raed Arafat a găsit o ambulanță privată de transport cu targă și 2 locuri, fără centuri de siguranță, fără truse de prim ajutor și oxigen. Chiar dacă aceste dotari minime sunt obligatorii.”^[8] Un alt articol având titlul O ambulanță care ducea pacienți la dializă, accident cu o mașină de salubrizare. Patru persoane au primit îngrijiri medicale  prezintă un alt accident rutier cu urmări nefavorabile asupra pacienților dializați.^[9]

Șoferii firmelor private de transport nemedicalizat al pacienților dializați au aplicat pentru posturi de șoferi, nu pentru posturi de personal medical sau personal medical auxiliar și nici pentru posturi de ambulanțieri (având ca fundament criteriile minime pe care trebuie să le dovedească pentru a obține postul de șofer). Mașinile pe care le utilizează reprezintă proprietatea firmelor private, iar resursele utilizate în cadrul locului de muncă trebuie să fie oferite, de asemenea, de către firmele private. Cele mai multe companii private de transport nemedicalizat al pacienților dializați nu solicită și nu oferă curs de prim ajutor sau curs de formare. De asemenea, nu solicită și nu oferă formarea șoferilor pentru a deveni conducători auto profesioniști. Din cauza faptului că șoferii firmelor private de transport nemedicalizat nu trebuie să îndeplinească aceleași criterii complexe precum șoferii autosanitarelor publice, pot fi ușor de înlocuit cu alți noi șoferi. Această înlocuire determină ca experiența pe care o acumulează un angajat să fie pierdută, venind în locul său o persoană cu și mai puțină experiență. Cu toate acestea, șoferii firmelor private de transport nemedicalizat al pacienților dializați sunt responsabili de sănătatea lor și de sănătatea pacienților. De asemenea, șoferii sunt responsabili în a realiza acțiuni și în a manifesta un comportament mai presus de cerințele postului, în lipsa resurselor și a informațiilor necesare.

Deși șoferii firmelor private de transport nemedicalizat al pacienților dializați sunt expuși riscurilor prezentate anterior și trebuie să gestioneze o multitudine de evenimente în lipsa cunoștințelor și echipamentelor necesare, aceștia nu sunt recompensați corespunzător prin intermediul contractelor de muncă. Mi s-a adus la cunoștință de către șoferii companiilor private faptul că salariile lor nu sunt direct proporționale cu munca și implicarea depusă, iar programul neorganizat de muncă le afectează performanța. Alături de o performanță scăzută și alături de oboseala acumulată, orele de muncă nu sunt remunerate corespunzător. Șoferii care au ridicat aceste probleme sunt nemulțumiți de faptul că munca lor nu este recompensată prin sporuri (fie ele sporuri de risc, de noapte, de weekend sau de sărbătoare legală), fiind astfel plătiți doar cu salarii de bază. De asemenea, deși contractele lor de muncă stipulează o durată de muncă de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, munca este distribuită inegal pe parcursul întregii săptămâni și pe parcursul întregii zile (24 de ore din 24).

Conform Codului Muncii, TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă, CAPITOLUL 1 – Timpul de muncă, SECȚIUNEA 3 – Munca de noapte, Art. 125. [definiția legală și durata muncii de noapte] „(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte. (2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz: a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru; b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru. (3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal. (4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior. (5) În situația prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.”^[10]

De asemenea, Art. 126. [compensarea muncii de noapte] susține faptul că „salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o ora față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”^[11]

Din punct de vedere al muncii efectuate în weekend, Codului Muncii prevede următoarele: TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă, CAPITOLUL 2 – Repausuri periodice, SECȚIUNEA 2 – Repausul săptămânal, Art. 137. [repausul săptămânal] „(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbata si duminica. (2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. (3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.”^[12]

Din punct de vedere al muncii efectuate în zilele de sărbătoare legală, Codului Muncii prevede: TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă, CAPITOLUL 2 – Repausuri periodice, SECȚIUNEA 3 – Sărbătorile legale, Art. 139. [enumerarea sărbătorilor legale în care nu se lucrează] „(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: – 1 și 2 ianuarie; – 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române; – Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui; – prima și a doua zi de Paști; – 1 mai; – 1 iunie; – prima și a doua zi de Rusalii; – Adormirea Maicii Domnului; – 30 noiembrie – Sfantul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; – 1 decembrie; – prima și a doua zi de Crăciun; – două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora. (2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.”^[13] Art. 140. [programul special de lucru în zilele de sărbătoare] „Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.”^[14] Art. 141. [continuitatea activității în cazuri speciale] „Prevederile art. 139 nu se aplica în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.”^[15] Art. 142. [compensarea muncii în zilele de sărbătoare] „(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. (2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.”^[16]

Șoferii firmelor private de transport nemedicalizat al pacienților dializați nu reprezintă personal angajat al sistemului public, ci personal al sistemului privat, însă aceștia sunt expuși acelorași riscuri medico-sanitare precum personalul medical care își desfășoară activitatea pentru sistemul de stat. Conform celor menționate în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, CAPITOLUL II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, Art. 1. „(1) În unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, unde activitatea se desfăşoară fără întrerupere, în trei ture, personalul care lucrează lunar în toate cele trei ture, precum şi personalul care lucrează în două ture în sistem de 12 cu 24 pot primi, în locul sporului pentru munca prestată în timpul nopţii, prevăzut la art. 20 din prezenta lege, un spor de 15% din salariul de bază pentru orele lucrate în cele trei, respectiv două ture.”^[17] Art. 7. „(1) În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru personalul din unităţi, secţii şi compartimente de boli infecţioase, neonatologie, săli de naştere şi din laboratoarele de analize medicale, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase, un spor de până la 25% din salariul de bază; c) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; d) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; h) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.”^[18]

Normele privind condiţiile şi modalitatea de decontare a serviciilor de dializă, contractate de casele de asigurări de sănătate cu furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii din 20.07.2015, 1. Dispoziţii generale 1.1. prevăd că Serviciile de dializă pentru bolnavii cu insuficienţă renală cronică în stadiu uremic se decontează în baza contractelor încheiate de casele de asigurări de sănătate judeţene, a municipiului Bucureşti şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumite în continuare case de asigurări de sănătate, cu furnizorii de servicii de dializă, autorizaţi şi evaluaţi în condiţiile legii, denumiţi în continuare furnizori, după cum urmează: a) furnizori publici; b) furnizori privaţi.^[19]

Programul Național De Supleere a Funcției Renale La Bolnavii Cu Insuficiență Renală Cronică reprezintă un program naţional de sănătate publică derulat și finanțat din bugetul Ministerul Sănătății. Programele naționale de sănătate reprezintă „un ansamblu organizat de activități și servicii, instituite prin lege în scopul prevenirii și tratării unor boli cu consecințe grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele cazuri (SIDA, TBC), cu risc epidemiologic crescut. Activitățile profilactice și tratamentul specific acestor boli sunt finanțate din Bugetul statului și din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în limite stabilite anual prin Legea Bugetului de Stat.”^[20] Activităţile incluse prin programul Național De Supleere a Funcției Renale La Bolnavii Cu Insuficiență Renală Cronică sunt reprezentate de asigurarea serviciilor de supleere renală, inclusiv medicamente şi materiale sanitare specifice, investigaţii medicale paraclinice specifice, transportul nemedicalizat al pacienţilor hemodializaţi de la şi la domiciliul pacienţilor, transportul lunar al medicamentelor şi materialelor sanitare specifice dializei peritoneale la domiciliul pacienţilor.^[21]

Conform Regulamentului din 23 decembrie 2004 de organizare și funcționare a unităților de dializa publice și private, Capitolul XI OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE BOLNAVULUI DIALIZAT Articolul 45 Drepturile bolnavilor dializați e. „Să solicite transportul de la domiciliul la unitățile de tratament substitutiv renal și de aici la domiciliu sau la locul de muncă, cu ambulanța sau cu alte mijloace de transport, în raport cu starea funcțională (serviciile de transport fiind finanțate de CNAS). Indicația de transport cu ambulanța va fi avizată de medicul șef (coordonator) al centrului de dializă, în funcție de starea funcțională a solicitantului”.^[22]

Pentru a concluziona, șoferii firmelor private de transport nemedicalizat al pacienților dializați sunt expuși la o serie considerabilă de riscuri. Printre aceste riscuri se numără, dar nu se limitează doar la atât, posibilitatea periclitării involuntare a sănătății pacienților transportați din cauza lipsei de echipament medical și igienico-sanitar, posibilitatea periclitării involuntare a sănătății pacienților transportați din cauza lipsei de pregătire medicală, imposibilitatea oferirii unui prim ajutor corespunzător din cauza lipsei unui curs de prim ajutor, posibilitatea periclitării propriei sănătăți și sănătății propriei familii, punerea în pericol a propriei vieți și pe cea a pacienților din lipsa deținerii în prealabil sau formării în timpul angajării a unei certificări/formări de conducători auto profesioniști, acumularea oboselii din cauza unui program neorganizat la locul de muncă, lipsa unui salariu de bază corespunzătorul muncii prestate, adesea lipsind și sporurilor de noapte, de weekend, de sărbătoare legală, de risc, de stres, de condiții periculoase sau infecțioase, obligativitatea legală de a asigura confortul și siguranța pacientului în lipsa resurselor și cunoștințelor necesare.

Constatăm astfel că riscurile pot avea un impact major atât asupra angajatului, cât și asupra pacienților transportați. Pentru a elimina aceste riscuri sau pentru a le diminua semnificativ impactul negativ asupra părților, considerăm faptul că pot fi implementate o serie de măsuri. Aceste măsuri vor fi expuse în continuare, prin intermediul întrebărilor date:

Întrebare 1: Considerați faptul că distribuirea, de către compania privată sau de către Ministerul Sănătății, a dezinfectanților cu un spectru larg de acțiune, eficient împotriva bacteriilor, fungilor și virusurilor și a necesarului de resurse și materiale igienico-sanitare, tuturor șoferilor companiilor private de transport pacienți poate  diminuar riscul de îmbolnăvire a șoferilor și pacienților?

Întrebare 2: Considerați  că oferirea și implementarea, de către compania privată sau de către Ministerul Sănătății, de cursuri de prim ajutor și de cursuri medicale pentru șoferi, având ca specific gestionarea situațiilor de criză și gestionarea problemelor de sănătate a pacienților  pot reduce riscurile la transport?

Întrebare 3: Considerați  că oferirea și implementarea, de către compania privată sau de către Ministerul Sănătății, de cursuri de ambulanțieri sau de cursuri ce au ca scop formarea de șoferi profesioniști, dedicate tuturor șoferilor companiilor private de transport pacienți, pot reduce numărul de accidente auto în care sunt implicate autoturismele de transport al pacienților dializați?

Întrebare 4: Sunteți de părere că implementarea obligativității verificării periodice a practicilor companiilor private de transport pacienți de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă  privind respectarea prevederilor Codului Muncii, cu referire la oferirea de sporuri pentru zilele de weekend, sărbătoare legală și sporuri de noapte, dar și cu referire la organizarea echilibrată a timpului de muncă, pot ajuta angajații firmelor private de transport în sensul respectării drepturilor ce le sunt cuvenite pentru munca prestată?

Întrebare 5: Considerați că oferirea unor beneficii la salariu/ salarii mai mari/ spor de risc, de stres, de condiții periculoase sau infecțioase, tuturor șoferilor companiilor private de transport pacienți din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sau din bugetul de stat pot genera o implicare mai ridicată din partea șoferilor companiilor private și o recompensare mai corespunzătoare a acestora pentru munca prestată?

^[1] https://mediazece.ro/2023/01/06/viata-cu-dializa-ce-trebuie-sa-stie-pacientii/

^[2] https://mediazece.ro/2023/01/06/viata-cu-dializa-ce-trebuie-sa-stie-pacientii/

^[3] https://www.doc.ro/sanatate/totul-despre-dializa

^[4] https://timponline.ro/de-ce-a-renuntat-serviciul-de-ambulanta-judetean-sa-mai-transporte-pacientii-care-fac-dializa-explicatia-managerului/

^[5] https://rechindebahlui.ro/article/complice-la-crime-1

^[6] https://rechindebahlui.ro/article/complice-la-crime-1

^[7] https://www.bestjobs.eu/ro/loc-de-munca/sofer-transport-medical-neasistat

^[8] https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/au-plecat-cu-ambulanta-spre-lumea-cealalta-doi-morti-si-doi-raniti-pe-dn56.html

^[9] https://observatornews.ro/eveniment/o-ambulanta-care-ducea-pacienti-la-dializa-accident-cu-o-masina-de-salubrizare-patru-persoane-au-primit-ingrijiri-medicale-503421.html

^[10] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_1/sectiunea_3_1.html

^[11] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_1/sectiunea_3_1.html

^[12] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_2/sectiunea_2/art_137_1.html

^[13] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_2/sectiunea_3_1.html

^[14] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_2/sectiunea_3/art_140_1.html

^[15] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_2/sectiunea_3/art_141_1.html

^[16] https://www.codulmuncii.ro/titlul_3/capitolul_2/sectiunea_3/art_142_1.html

^[17] https://lege5.ro/App/Document/ge3dkmzyga3a/anexa-nr-ii-lege-153-2017

^[18] https://lege5.ro/App/Document/ge3dkmzyga3a/anexa-nr-ii-lege-153-2017

^[19] https://lege5.ro/App/Document/g42tonrwgq/normele-privind-conditiile-si-modalitatea-de-decontare-a-serviciilor-de-dializa-contractate-de-casele-de-asigurari-de-sanatate-cu-furnizorii-de-servicii-de-dializa-autorizati-si-evaluati-in-conditiile

^[20] http://cas.cnas.ro/casdj/page/ce-sunt-programele-nationale-de-sanatate.html

^[21] http://www.casan.ro/page/programul-national-de-supleere-a-functiei-renale-la-bolnavii-cu-insuficienta-renala-cronica.html

^[22] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/61116