Andrei Busuioc – Întrebare parlamentară -Despăgubirea pacienților depistați cu infecții nosocomiale dobândite în cadrul unităților medicale

Adresată: Ministerului Sănătății, Ministrului Sănătății Prof. univ. dr. Alexandru Rafila, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Președintelui CNAS Valeria Herdea

De către: Senator Andrei BUSUIOC 

Circumscripția electorală: nr. 39, Vaslui

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 16/04/2024

Obiectul întrebării: Despăgubirea pacienților depistați cu infecții nosocomiale dobândite în cadrul unităților medicale

Stimate Domnule Ministru,

Stimată Doamnă Președinte,

În conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Art. 655:

„(1) Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:

a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;

(…)

(2) Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.”

            La nivelul țării noastre se constată un număr semnificativ de cazuri în care unităţile sanitare au fost obligate la plata despăgubirilor în favoarea pacienților ori în favoarea familiilor pacienților care au fost depistați cu infecții nosocomiale. Din nefericire, nu rare sunt situațiile în care pacienții în cauză ce au fost depistați cu infecții intraspitalicești decedează, lăsând în urma lor familii îndurerate ce doresc să obțină dreptatea pentru cel iubit și pentru pierderea suferită.

            Un factor extrem de îngrijorător este acela că prezența și impactul profund negativ al  infecțiilor nosocomiale este bine cunoscut, numărul de decese din cadrul unităților medicale fiind adesea atribuit acestor infecţii. Cu atât mai îngrijorător este faptul că pacienții continuă să fie depistați cu aceste infecții, deși gravitatea lor este cunoscută.

            Atunci când pacienții supraviețuiesc luptei cu infecțiile nosocomiale, decid, în anumite cazuri, să-și obțină dreptatea, deoarece au apelat inițial la serviciile unităților medicale pentru a găsi salvarea în fața unei alte afecțiuni medicale, nu pentru a se îmbolnăvi. Astfel, o instituție ce trebuia să reprezinte poarta către salvare și însănătoșire se transformă într-un adversar ce încearcă să-și dovedească nevinovăția, o vină care, preponderent, îi aparține.

            Ce se întâmplă atunci când pacienții ce au fost depistați cu infecții intraspitalicești ori familiile pacienților care au decedat ca urmare a acestor infecții nu acționează pentru a-și apăra drepturile garantate de către Constituția României, respectiv Dreptul la ocrotirea sănătăţii și Dreptul absolut la viață? Putem afirma faptul că niciuna dintre părțile implicate nu va beneficia de schimbare. Pacientul ori familia sa va trăi cu trauma ce i-a fost cauzată, iar unitățile medicale vor continua să neglijeze amploarea și pericolul fenomenului.

            Un pacient achită întreaga lui viață o contribuție lunară către asigurările sociale de sănătate, o contribuție ce i-ar garanta accesul la servicii medicale de calitate. În practică, pacientul va avea acces la serviciile medicale necesare, însă calitatea actului medical ori igienizarea corespunzătoare a unității medicale nu îi va fi garantată.

Deși pacientul este asigurat prin achitarea lunară a contribuției către asigurările sociale de sănătate, nu există o garanție supremă a faptului că odată ajuns în spital pentru o problemă medicală, pacientul va pleca având, cel puțin, o stare de sănătate îmbunătățită. Adesea sunt constatate cazurile în care starea de sănătate a pacientului este compromisă. Deși această garanție a ameliorării stării sale de sănătate nu există, aceasta trebuie impusă, făcând excepție cazurile incompatibile cu viața ce nu pot oferi această garanție.

Asigurarea medicală pentru care pacientul cotizează lună de lună trebuie să prevadă și o garanție a calității privind serviciile oferite, nu doar decontări privind plata serviciilor medicale furnizate. Fiecare asigurare medicală este ceea ce însăși denumirea o declară, o asigurare a sănătății. Ca pacienți asigurați, aceștia au dreptul de a fi compensați în caz de malpraxis al personalului medical, în aceeași manieră în care personalul medical este asigurat de malpraxis.

            Ținând seama de faptul că pacienții asigurați cotizează lună de lună, întreaga viață, pentru a avea o garanție privind protejarea sănătății lor, având în vedere incidența pacienților care au fost depistați cu infecții nosocomiale dobândite din cadrul unităților medicale din țara noastră, însă luând în considerare și faptul că contribuțiile plătite lunar de fiecare asigurat către sistemul asigurărilor sociale de sănătate merg către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, fondul fiind gestionat prin CNAS, vă rugăm să ne comunicați punctual răspunsul la următoarele întrebări:

1. Li se pot oferi compensații, din cadrul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pacienților asigurați care au apelat la serviciile unității medicale de stat pentru ameliorarea stării lor de sănătate și care au fost depistați ulterior cu infecții nosocomiale dobândite din cadrul spitalului?

• Ținând seama de faptul că CASS oferă pacientului asigurare de sănătate, respectiv dreptul de a beneficia de tratamente în sistemul public, asigură această contribuție lunară și dreptul pacientului de a beneficia de servicii medicale de cea mai înaltă calitate, dreptul de a beneficia de o igienizare corespunzătoare a unității medicale frecventate și dreptul de a beneficia de ameliorarea stării lui de sănătate?

• Ținând seama de faptul că pacientul nu este responsabil pentru contractarea unei infecții nosocomiale, suntem de părere că este echitabil ca acestuia ori ca familiei pacientului decedat ca urmare a infectării sale să îi fie oferite compensații, fără ca pacientul ori ca familia să fie nevoiți să apeleze la acțiuni legale împotriva unității medicale. Un astfel de proces va face ca recuperarea pacientului ori ca recuperarea familiei sale să fie considerabil îngreunată. Totodată, numeroase sunt cazurile în care pacienții ori familiile nu aleg să recurgă la aceste măsuri, unitățile medicale continuând astfel să neglijeze amploarea și pericolul fenomenului. Astfel, vă rugăm să ne comunicați care sunt modalitățile prin care un pacient depistat ca având o infecție nosocomială ori familiile pacienților care au decedat ca urmare a îmbolnăvirii lor din cauza unei infecții nosocomiale pot fi despăgubiți/ compensați pentru daunele produse, fără a recurge la acțiuni legale împotriva unității medicale?

• În conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: „Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa: infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie”. Stimate domnule ministru, vă rugăm să ne comunicați care este poziția Ministerului Sănătății cu privire la impunerea testării pacienților la internarea în spital cu scopul depistării prezenței infecțiilor nosocomiale, astfel încât să existe o certitudine cu privire la momentul în care pacientul s-a infectat, respectiv o certitudine cu privire la prezența/absența unei cauze externe ce a determinat îmbolnăvirea sa?

• Conform Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului, „toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.” Stimate domnule ministru, confidențialitatea informațiilor reprezintă adesea un impediment pentru un aparținător care nu a prevăzut infectarea nosocomiala soldată cu decesul unui membru al familiei sale și care dorește să inițieze plângere împotriva personalului medical sau a spitalului. În situația în care pacientul a desemnat o persoană care să aibă acces deplin după decesul său la informaţiile cu caracter confidenţial, vă rugăm să ne comunicați dacă există un termen limită până la care aparținătorul să poată intra în posesia datelor solicitate?

• În situația în care pacientul nu a desemnat o persoană care să aibă acces deplin după decesul său la informaţiile cu caracter confidenţial, vă rugăm să ne comunicați dacă există o procedură prin intermediul căreia un membru al familiei să poată obține informațiile cu privire la cauzele ce au determinat decesul pacientului. Vă rugăm, de asemenea, să ne comunicați dacă există un termen limită până la care persoana în cauză să poate intra în posesia datelor solicitate.