Andrei Busuioc – Interpelare – Lipsa comunităților terapeutice și a centrelor de stat destinate tratării și reintegrării în societate a consumatorilor de droguri

Adresată: Ministrului Sănătății, Prof. univ. dr. Alexandru RAFILA

De către: Senator Andrei BUSUIOC 

Circumscripția electorală: nr. 39, Vaslui

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 07/11/2023

Obiectul întrebării: Lipsa comunităților terapeutice și a centrelor de stat destinate tratării și reintegrării în societate a consumatorilor de droguri

Stimată doamnă director, stimate domnule ministru,

Conform Raportului de audit al performanței privind TRATAMENTUL CONSUMATORILOR DE DROGURI aparținând Curții de Conturi a României, printre consecințele negative ale consumului ilegal de droguri se numără rate mai mari ale infracționalității, creșterea incidenței bolilor infecțioase asociate, decese premature și costuri economice pentru societate.

Efectele și consecințele profund negative ale consumul ilegal de droguri, atât pentru consumator, cât și pentru comunitate, nu mai reprezintă, de curând, un element de noutate la nivelul societății românești. Sursele mass media ne oferă constant noi relatări în cadrul cărora consumatorii de substanțe interzise sunt actorii principali, protagoniști ai unor evenimente greu de acceptat, ale căror acte de imprudență își lasă amprenta profund asupra societății.

Relatările mass media recente, însă nu numai, ne-au demonstrat faptul că implicațiile economice nu sunt singurele costuri proiectate asupra societății în urma consumului ilegal de droguri. Repercusiunile ireversibile asupra societății includ pierderea vieților unor cetățeni nevinovați, dar și mari îngrijorări în rândul populației. Temerea și îngrijorarea manifestate de către cetățeni pot proveni fie din perspectiva martorului distant, cel care observă, cu uimire, cum societatea pe care o considera sigură își modifică cursul, fie din perspectiva persoanei asupra căreia se răsfrâng consecințe directe ca urmare a consumului de droguri în comunitate. Așadar, martorul distant poate fi cel care vizualizează constant știrile ce prezintă accidente rutiere cu victime omenești produse de șoferi aflați sub influența substanțelor interzise, știri ce prezintă judecători ce au renunțat în a reprezenta calea dreptății și au ales calea dictată de substanțele interzise sau care întruchipează cadre didactice implicate în distribuirea substanțelor interzise, toate cele din urmă generând un grad ridicat de îngrijorare privind siguranța sa sau a celor din proximitate. Din categoria persoanelor asupra cărora se răsfrâng consecințe directe ca urmare a consumului de droguri în societate îi putem menționa pe părinți, cei care își cresc, își îngrijesc și își educă copiii, pentru ca, de curând, să li se aducă la cunoștință faptul că distribuitorii de droguri pot fi înșiși colegii lor din cadrul instituției de învățământ sau faptul că nu își pot ajuta copiii prin intermediul unui tratament adecvat, din cauza numărului restrâns de instituții ce oferă asistență completă recuperării post dependență.

Conform aceluiași Raport de audit al performanței privind TRATAMENTUL CONSUMATORILOR DE DROGURI aparținând Curții de Conturi a României, „Asigurarea de servicii integrate de asistență medicală, psihologică și socială s-a dovedit a avea rezultate pozitive în tratamentul și reintegrarea consumatorilor de droguri în societate.”  Raportul de audit al performanței privind TRATAMENTUL CONSUMATORILOR DE DROGURI descrie comunitățile terapeutice (publice, private sau mixte) ca reprezentând „un sistem de tratament cu structură rezidențială care oferă un mediu sigur, protejat, structurat, propice schimbării benefice a consumatorilor de droguri în scopul reintegrării în societate.”

Deși beneficiile, dar și necesitatea, acestor comunități terapeutice sunt susținute în cadrul raportului de față, acesta din urmă evidențiază faptul că „În perioada 2007-2010 ANA a efectuat investiții de la bugetul de stat pentru crearea a trei comunități terapeutice în comuna Mica jud. Cluj (813.228 lei), în orașul Bălan jud. Harghita (505.585 lei) și în comuna Recea -Dejani jud. Brașov (2.001.794 lei). Pe lângă aceste investiții au fost efectuate cheltuieli cu dotarea acestor centre în valoare totală de 529.721 lei. Deși centrele de la Bălan și Dejani, prevăzute fiecare cu o capacitate de 30 de beneficiari, au avut integral dotările necesare funcționării, în fapt, acestea nu au funcționat niciodată. Procesul de operaționalizare a acestora a trenat,  motivat  în  anul  2019  de  procedura  greoaie  privind  angajarea  personalului necesar,  cadrul  legislativ  aplicabil  care  nu  permitea  externalizarea  serviciilor  de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri și numărul relativ mic al beneficiarilor. Aceste comunități terapeutice nu au fost niciodată operaționale, entitatea făcând precizarea că  imobilele  menționate  mai  sus  sunt  în  proces  de  transfer  către  alte instituții, iar beneficiarii care au nevoie de servicii de tip comunitate terapeutică sunt referiți către alți furnizori de servicii privați care pot oferi astfel de tratament.”

Totodată, „În 41 de CPECA (din totalul de 47 la nivel național) nu se pot oferi serviciile minime de asistență integrată pentru consumatorii de droguri în cele trei domenii – medical, psihologic, social, întrucât nu există echipă terapeutică completă sau nu există spații special amenajate pentru desfășurarea activităților specifice. (…)”

Concluziile generale ale raportului de față susțin următoarele: „Capacitatea ANA de a oferi servicii de asistență integrată este afectată semnificativ atât de lipsa resurselor umane specializate la nivelul fiecărui CPECA, cât și de resursele materiale avute la dispoziție. Astfel, actuala formă de organizare și funcționare nu permite asigurarea uniformă și constantă, la nivelul cererii, a serviciilor minime de asistență integrată. Pe fondul unui fenomen al consumului de droguri care ia amploare atât prin creșterea numărului de utilizatori, în special în rândul tinerilor din mediul școlar, cât și prin extinderea spectrului de droguri consumate ilegal, atâta vreme cât nu se efectuează o colectare riguroasă a datelor, ANA nu va putea dimensiona propria rețea de centre pentru a putea asigura servicii integrate eficiente, eficace și accesibile.”

Conform celor declarate de către Ministrul Sănătății, în momentul de față, la nivel național există 11 spitale de psihiatrie care realizează controlul adicției pentru persoane adulte. În cazul copiilor, există doar două. De asemenea, la nivel național există centre, dar în general sunt private sau sunt realizate de către organizații neguvernamentale. În conformitate celor declarate de către Ministrul Sănătății, „(…) Datoria pe care o au autoritățile publice nu poate fi preluată sau înlocuită de organizațiile non-guvernamentale. (…)”

Ținând seama de faptul că utilizarea drogurilor reprezintă un fenomen ce ia amploare prin creșterea numărului de utilizatori în special în rândul tinerilor din mediul școlar, părinții sunt obligați să realizeze eforturi financiare considerabile cu scopul tratării adicției copiilor prin intermediul centrelor private, însă doar acolo unde raportul dintre veniturile încasate versus cheltuieli le permite alocarea acestor resurse semnificative.

Adesea, situația financiară a părinților, dar și a adulților, îi plasează pe aceștia în imposibilitatea de a susține recuperarea copiilor, sau pe cea proprie, cu ajutorul centrelor private, fiind astfel nevoiți să apeleze la asistența organizațiilor non-guvernamentale. Totodată, important de reținut este faptul că veniturile organizațiilor non-guvernamentale, însă și resursele umane, nu sunt întotdeauna suficiente pentru a oferi sprijin tuturor celor ce le solicită ajutorul.

În frecventa situație în care locurile din cadrul centrelor private, limitate, de altfel, sunt epuizate, iar organizațiile non-guvernamentale nu dețin capacitatea sau puterea de a oferi sprijinul necesar, părinții și adulții sunt nevoiți să apeleze la serviciile clinicilor din străinătate, servicii ale căror costuri depășesc considerabil puterea financiară a cetățeanului. Conform Cătălin Țone, expert antidrog, România nu deține „clinici de tratare a dependenței de droguri, post-cură” de stat, decât câteva private, cu un număr limitat de paturi. Pe teritoriul statului german sunt circa 270 de clinici la stat pentru tratarea dependenței de droguri. „Cătălin Țone spune că în fiecare județ din România ar trebui să existe cel puțin o astfel de clinică cu minim 100 de paturi. Argumentul polițistului de la Antidrog este că, neavând partea de tratare a dependenței, consumatorii revin foarte ușor la nevoia de droguri chiar și după ce au urmat tratamentele de urgență în secțiile de psihoterapie.”

Ținând seama de lipsa centrelor de stat destinate tratării dependenței de droguri și reintegrării în societate, având în vedere imposibilitate ori lipsa de resurse financiare suficiente a celor ce doresc să apeleze la aceste servicii de tratament, luând în considerare faptul că neavând parte de serviciile necesare tratării dependenței, consumatorii de droguri revin foarte ușor utilizarea acestora, dar ținând seama și de faptul că recidiva implică costuri economice și sociale enorme pentru societate, dar și efecte profund negative asupra vieții consumatorului și asupra cetățenilor, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele:

1. Cât însumează costurile totale, pentru o lună de tratament, a serviciilor oferite de către clinicile private specializate în tratarea dependenței de droguri, incluzând serviciile de cazare, serviciile medicale, serviciile sociale și serviciile de psihoterapie furnizate?

• Care este soluția pe care o recomandați părinților sau persoanelor dependente care nu dețin suficiente resurse financiare pentru a apela la serviciile clinicilor private și care nu pot fi sprijinite de către organizațiile non-guvernamentale?

Conform Raportului de audit al performanței privind TRATAMENTUL CONSUMATORILOR DE DROGURI aparținând Curții de Conturi a României, ANA a efectuat investiții de la bugetul de stat pentru crearea a trei comunități terapeutice în comuna Mica jud. Cluj (813.228 lei), în orașul Bălan jud. Harghita (505.585 lei) și în comuna Recea -Dejani jud. Brașov (2.001.794 lei). Aceste comunități terapeutice nu au fost niciodată operaționale, iar imobilele  menționate  mai  sus  sunt  în  proces  de  transfer către alte instituții, beneficiarii care au nevoie de servicii de tip comunitate terapeutică fiind referiți către alți furnizori de servicii privați care pot oferi astfel de tratament.

• Astfel, vă rugăm să ne comunicați care sunt instituțiile unde sunt transferate imobilele  menționate  precedent?

• Odată finalizată procedura de transfer, imobilele menționate precedent vor furniza același profil de servicii corespunzând cu cel inițial? În situația în care imobilele menționate precedent vor furniza același profil de servicii corespunzând cu cel inițial, când vor fi acestea deschise?

• Care este lista furnizorilor de servicii privați care pot oferi aceeași formă de tratament precum comunitățile terapeutice și care sunt recomandați beneficiarilor?

Conform Ministrului Sănătății, în prezent, la nivel național, există 11 spitale de psihiatrie care fac controlul adicției, iar pentru copii sunt două. Conform expertului antidrog, Cătălin Țone, tratarea dependenței de droguri prezintă două etape, „(…) detoxifierea, intervenția de urgență, care înseamnă undeva la trei săptămâni – o lună, în general la secția de psihoterapie a spitalelor. (…) După perioada detox, obligatoriu trebuie să urmeze perioada post-cură, care durează cel puțin 3-4 luni. (…)”.

• Astfel, vă rugăm să ne prezentați care este eficacitatea tratării dependenței de droguri în cadrul secțiilor aparținând spitalelor de psihiatrie, comparând-o pe aceasta cu eficacitatea tratării dependenței de droguri în cadrul comunităților terapeutice, privind din punct de vedere al recuperării, al recidivei, dar și al reintegrării în societate a consumatorului?

• Vă rugăm să ne comunicați  care este în prezent nivelul de ocupare constatat în cadrul spitalelor de psihiatrie/ secțiilor de psihiatrie, dar și de disponibilitate, privind din punct de vedere al pacienților consumatori de droguri care manifestă tulburări de comportament legate de consumul de substanțe psihoactive?

• În prezent, care este rata de recidivă privind consumul de substanțe interzise?