Adresată de către: Senator Andrei BUSUIOC
Circumscripția electorală: nr. 39, Vaslui
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Data: 12/12/2023
Titlul declarației politice: Poporul român nu este un popor de infractori. ANAF nu are nici calitatea și nici competența unui organ de urmărire penală ca să verifice conturile românilor.
Stimați colegi și cetățeni,
Fără să ne dăm seama, în legislația românească și în viața românilor a devenit operațională o Ordonanță de Guvern, adoptată în perioada în care Partidul Național Liberal avea ca președinte și Prim – Ministru pe domnul Florin Câțu, un om cu multe calități, cea mai importantă fiind în prezent aceea de suspect într-un dosar penal. Este vorba de Ordonanța de Guvern cu numărul 9/2021 ce are ca obiect stabilirea unor măsuri de facilitare a utilizării informațiilor financiare și a analizelor financiare în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni.
Această ordonanță, adoptată de cei care, astăzi, se pretind a fi cei care apără drepturile românilor, le apără proprietatea, le apără și le ocrotesc munca, dar nu sunt de fapt decât niște simpli executanți ai directivelor unor organisme internaționale care au interese străine de România și români.
După cum putem observa din însuși titlul acestei ordonanțe, guvernanții actuali folosesc cuvinte mari, cuvinte pompoase precum „prevenirea” unor infracțiuni, „depistarea” unor infracțiuni, ca și cum ar exista o suspiciune concretă că întregul popor român este un popor de infractori.
Practic ce se vrea cu aplicarea acestei ordonanțe și care este scopul său, în condițiile în care din chiar cuprinsul articolului 1 se vorbește de „facilitarea accesului autorităților competente la informațiile financiare, informațiile privind conturile bancare și utilizarea acestora la … prevenirea și descoperirea săvârșirii de infracțiuni”?
Dar, oare, acesta este scopul acestei Ordonanțe de Guvern?
Săvârșirea infracțiunilor de către români este atât de generalizată, încât să fie nevoie de această ordonanță de urgență?
Sau prin această ordonanță de urgență se execută un ordin și se aduce la îndeplinire de îndată, fără a fi supusă controlului parlamentar, Directiva (UE) a Parlamentului European și a Consiliului European nr. 2019/1153 prin care organismele internaționale au menționat că un astfel de act normativ ar fi necesar, nu în scopul prevenirii de infracțiuni, ci numai în scopul descoperirii și urmăririi infracțiunilor „grave”.
Ori, Guvernul României, prin această ordonanță se comportă mai dur decât stăpânii săi, el extinzând sfera de aplicabilitate a acestei ordonanțe la prevenirea tuturor infracțiunilor?
Prin aceasta, domnule Prim – Ministru, oare, nu se dă naștere la arbitrariu și abuz?
Oare, în numele acestei „preveniri a săvârșirii unor infracțiuni”, o simplă suspiciune cu privire la modul de dobândire a contravalorii muncii românilor, nu le încalcă acestora dreptul la proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituție?
Oare, nu li se încalcă românilor acest drept, în condițiile în care, în aceeași Constituție a României, se prevede că nu se poate adopta o lege privind accesul la conturile bancare ale românilor bazată pe suspiciunea că banii acestora ar fi iliciți? Articolul. 44, alin. (8) spune, în sens contrar prevederilor acestei ordonanțe, că se prezumă „caracterul licit al dobândirii veniturilor”.
Tot timpul, domnule Prim – Ministru, ați afirmat că atât Partidul Social Democrat, cât și Partidul Național Liberal au, în programului lor de guvernare, crearea condițiilor pentru reîntoarcerea în țară a românilor din diaspora.
Cum dorește să-i aducă în țară alianța toxică formată din PSD și PNL, prin această ordonanță de urmărire a veniturilor muncii lor? Prin asimilarea lor cu infractorii și teroriștii și prin obligarea lor la justificarea fiecărui cent câștigat în străinătate, uneori, în urma unor munci desfășurate în condiții din cele mai vitrege?
V-ați gândit care va fi răspunsul acestor români?
Cărui om îi place ca, după un număr de ani munciți în străinătate, la revenirea în țară să descopere că modul de obținere a veniturilor sale este pus sub semnul întrebării?
Cărui om îi place ca, după un număr de ani munciți în străinătate, la revenirea în țară să descopere că, deși statul român nici măcar nu îi mulțumește pentru toată munca lui, pe care a ales să o trimită în țară, un asemenea român, în schimb, este anatemizat, veniturile sale sunt răscolite, sunt subiect de discuție între diverși funcționari ai statului, sau munca sa este analizată pe toate părțile, deși cei care îl urmăresc nu au avut nici cea mai mica contribuție la dobândirea acestor venituri?
Cum se raportează această ordonanță la dreptul românilor consacrat în art. 17 din Constituție, care prevede că „cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român”? Care protecție? Care stat român?
S-a gândit cineva, la adoptarea acestei ordonanțe, că unul din dezideratele Revoluției din 1989 a fost eliminarea Securității, ca poliție politică, pentru faptul că românii s-au săturat de a mai fi urmăriți?
Oare, în loc ca noi să creăm un cadru juridic pentru evoluția României, creăm un cadru juridic pentru o întoarcere în timp?
În 1989, era doar Securitatea. Și astăzi ce avem? Pe lângă multele organe de poliție, mai vrem o poliție: o poliție fiscală. Vă place așa mult poliția? Doriți să ne transformați pe toți într-o țară de infractori, în urma simplei suspiciuni că banii românilor sunt obținuți în mod nelegal sau că ar contribui ori ar fi rezultatul săvârșirii vreunei infracțiuni mai mult sau mai puțin închipuite? Nu credeți că asta este o insultă la adresa întregului popor român?
Însă, nu cred că românii v-au votat pentru asta și nu cred că românii asta își doresc.
Nu considerați, oare, faptul că prin această directivă, de urmărire a conturilor bancare a românilor, acei comisari europeni, în numele unor principii legale, precum lupta împotriva terorismului, de fapt vor să analizeze dacă pot lua măsuri astfel încât veniturile românilor să fie diminuate?
Oare nu este de ajuns numai această fiscalitate excesivă, care îl face pe românul simplu să-și ducă cu greu traiul zilnic?
Oare este nevoie și de un organism suplimentar, prin care și acea brumă de venituri care îi mai rămâne românului după plata tuturor impozitelor să îi fie urmărită și analizată, ca nu cumva bunăstarea economică și socială să fie catalogată ca reprezentând un pericol ce dă naștere vreunei infracțiuni?
Asta doriți dumneavoastră? Să ajungem să considerăm bunăstarea românilor a fi o infracțiune?
Vorbind de un drept fundamental al românilor apărat de Constituție, dreptul la proprietate și la prezumția de legalitate a dobândirii acestei proprietăți, oare nu era obligatoriu ca această chestiune să fie dezbătută în Parlamentul României și nu prin „alinierea” la ordinele instituțiilor europene?
Domnule Prim-Ministru, această ordonanță trebuie, dacă nu abrogată, măcar modificată, în sensul că actul normativ trebuie să se aplice numai în cazul descoperirii și urmăririi infracțiunilor grave. Vă rog să observați că dispozițiile acestei ordonanțe nu sunt predictibile. Nu sunt prevăzute acele infracțiuni pentru care se pot solicita aceste informații, nici procedura de comunicare și de aprobare a acestora.
Proprietatea privată, alături de libertatea individuală ale persoanei sunt printre cele mai importante drepturi și din acest motiv sunt necesare garanții suplimentare din partea instituțiilor statului.
Consider că o simplă suspiciune cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu poate avea drept consecință imediată accesul nelimitat al statului la conturile românilor.
Mai mult decât atât, consider că ANAF nu are nici calitatea și nici competența unui organ de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât niște simpli funcționari ai ANAF nu au calitatea de magistrat care să dispună în vreun fel cu privire la restrângerea arbitrară a drepturilor fundamentale și constituționale ale românilor.
Nu există răspunsuri