Adrian Costea – Întrebare parlamentară – Poziția Guvernului României privind emiterea de ”obligațiuni de apărare” europene (Eurobond-uri) pentru a finanța creșterea capacităților de apărare ale UE

Adresată:                    Domnului Marcel CIOLACU, Prim-Ministrul României

                                    Domnului Angel Tîlvăr, Ministrul Apărării Naționale

                                    Doamnei Luminița-Teodora ODOBESCU, Ministrul Afacerilor Externe

                                    Domnului Marcel-Ioan Boloș, Ministrul Finanțelor

De:                              Domnul Senator Adrian Costea

Circumscripţia electorală: 23

Grupul Parlamentar: AUR

Şedinţa Senatului din data de: 25.03.2024

Obiectul întrebării: Poziția Guvernului României privind emiterea de „obligațiuni de

apărare” europene (Eurobond-uri) pentru a finanța creșterea

capacităților de apărare ale UE

Stimate Domnule Ministru,

La summitul de la Bruxelles din 21-22 martie s-a decis implementarea Strategiei Industriale de Apărare Europene. Principalul obiectiv al acestei strategii este ca blocul comunitar să treacă la o „schimbare de paradigmă, de la răspunsul de urgență la pregătirea pentru apărare”, întărirea dimensiunii sau pilonului european de securitate și apărare al Uniunii, punerea economiei UE „pe picior de război”. Strategia este însoțită de Programul European pentru Industria de Apărare și un cadru de măsuri pentru a asigura disponibilitatea și furnizarea la timp a echipamentelor militare.

Măsurile vor viza, printre altele:

1. Eficientizarea cererii de apărare colectivă a Statelor Membre;
2. Asigurarea disponibilității tuturor produselor de apărare, în orice circumstanțe, în orice orizont de timp;
3. Bugetele naționale și UE vor sprijini cu mijloacele necesare adaptarea industriei europene de apărare la noul context de securitate;
4. Integrarea în toate politicile a unei culturi a pregătirii pentru apărare, inclusiv revizuirea politicii de împrumut a Băncii Europene de Investiții în acest an pentru a mări capacitățile de înarmare;
5. Colaborarea cu NATO și partenerii strategici, partenerii similari și internaționali, cooperarea mai strânsă cu Ucraina.

Privind oferta, Strategia stabilește direcția de dezvoltare a Bazei Industriale și Tehnologice de Apărare Europeană, astfel încât să fie mai puțin expusă riscurilor, flexibilă, asigurând securitatea aprovizionării Statelor Membre în caz de urgență prin crearea unor mecanisme care să permită industriei de apărare să aibă prioritate față de comenzi și companii civile.

Privind cererea, Comisia vrea ca guvernele europene să achiziționeze, în comun, mai mult armament european. Ea prevede expres ca Statele Membre să facă achiziții publice (și) prin intermediul industriei locale. Practic s-a decis trecerea Uniunii la o economie de război, ca răspuns la economia de război a Rusiei. În acest scop se vor aloca inclusiv granturi de ordinul miliardelor de euro, dar statele vor face și împrumuturi.

În acest context s-a lansat dezbaterea privind emiterea de „obligațiuni de apărare” europene. Totuși țări ca Austria, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia (statele „frugale”) sunt reticente față de aceste obligațiuni. Sunt țările ce anterior s-au opus vehement împrumuturilor pentru finanțarea unor cheltuieli publice mai mari în UE în perioade de criză economică, de teamă că efectul ar fi negativ.

Pandemia Covid-19 a determinat prima oară UE să crească datoria comună; Comisia a recurs la finanțarea planului de relansare post-pandemică de 800 miliarde euro, cunoscut sub numele de Next Generation EU, prin emiterea de obligațiuni UE pe piața de capital. Planul a fost considerat un succes și un progres privind solidaritatea financiară a UE, dar creșterea costurilor împrumuturilor a făcut ca el să coste Uniunea mai mult decât se anticipase, ceea ce reduce perspectiva ca acest plan să fie promovat în alte crize viitoare. De aceea s-a afirmat că este puțin probabil ca propunerea lui Charles Michel privind obligațiunile să fie aprobată, deoarece multe State Membre nu sunt interesate de creșterea datoriei comune.

Este relevant de adăugat că datoria externă totală a României a crescut în ianuarie 2024 cu 4,3 miliarde euro, ajungând la 173 miliarde euro, cf. BNR, iar deficitul de cont curent s-a majorat cu 78% ajungând la 1,36 miliarde euro.

Ținând cont de acestea:

1. Care este în acest context poziția Guvernului României în mai sus menționata dezbatere privind eventuale împrumuturi prin emiterea de „obligațiuni de apărare”, așa cum a propus Charles Michel, președintele Consiliului European?

• Cum va beneficia industria de apărare a României de respectivele granturi și comenzi prin achiziții publice? Există un plan elaborat în acest sens? Ce parteneriate cu industria altor State Membre UE se au în vedere pentru viitoarele eventuale achiziții comune la nivel UE?