Adresată de către domnul/doamna senator: Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23 Ialomița
Grupul Parlamentar: AUR
Şedinţa Senatului din data de: 3 mai 2023
Titlul declaraţiei politice: Omagiu adus veteranilor de război
Încă din Roma Antică era instituită practica prin care statul recunoștea și recompensa eforturile militarilor o dată cu încheierea carierei lor, marcată de bătălii istovitoare, pierderi sau câștiguri pe câmpurile de luptă. Împăratul roman Octavian Augustus este cel care și-a luat angajamentul ca fiecare soldat, la finalul serviciului militar care dura 16 ani, să fie recompensat pe măsură, printr-un teren sau pecuniar. Respectul arătat veteranilor a fost unul esențial de-a lungul istoriei Imperiului Roman, contribuind la forța și coeziunea armatei imperiale prin menținerea unui număr constant de înrolări, tinerii romani fiind atrași de beneficiile carierei militare.
Datorăm veteranilor din Imperiul Roman etnogeneza poporului român. Este cunoscut faptul că Dacia Romană a fost colonizată cu veterani din Imperiu în perioada care a urmat după cucerirea realizată de împăratul Traian.
Având în vedere precedentul glorios al strămoșilor noștri, constituirea statului modern a fost și ea rezultatul unui lung drum marcat de conflicte militare și sacrificii umane pe câmpurile de luptă. Ziua de 29 aprilie este dedicată tuturor veteranilor de război din România, marcând un momentul din primăvara anului 1902 când regele Carol I a emis Înaltul Decret Regal prin care se acorda calitatea de veteran tuturor supraviețuitorilor care luptaseră în Războiul din 1877-1878 pentru cucerirea Independenței de stat.
La articolul 2, Înaltul Decret din 29 aprilie 1902, prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restu de viață, i se va pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare”.
Printre primii care au beneficiat de privilegiile binemeritate au fost membrii Gărzii Regale. Surse istorice ne arată că unii dintre ei au fost împroprietăriți cu pământ chiar la Fetești, acolo unde au înființat cartierul Elisabeta I, constituit în apropierea podurilor dunărene și cunoscut astăzi sub numele de Vlașca.
Deși nu este tocmai în acord cu festivismul acestei zile, trebuie subliniat că Înaltul Decret din 1902 a fost adoptat cu destulă întârziere, deși cei de atunci ar fi dorit o atitudine mai promptă din partea regelui, la rândul lui militar de carieră. Au fost doi factori care au dus la adoptarea acestui act normativ: presiunea externă dată de convențiile de la Geneva care stipulau acordarea calității de veteran de război, cât și presiunile interne ale supraviețuitorilor din Războiul de Independență care nu o duceau tocmai bine. Trecând peste începutul destul de stângaci, statul român modern a instituit în anii următori o legislație și practici pentru protejarea și recompensarea veteranilor de război.
România de astăzi mai numără 1072 de veterani și 24 de văduve de război, conform datelor Ministerului Apărării Naționale. Ajunși la vârste înaintate, aceștia poartă cu ei traumele celui de-al doilea război mondial, cel mai sângeros conflict militar din istoria omenirii și unul extrem de solicitant și bulversant pentru militarii români prin răsturnări de situație și schimbările politice pe care le-a generat ulterior.
Țin să-l pomenesc, așa cum este creștinește, pe Nicolae Mihai, veteran de război din Fetești, care a plecat recent dintre noi, la câteva săptămâni după împlinirea unui secol de viață. A luptat cu Regimentul 36 Infanterie Râmnicu Sărat în linia întâi, pe fronturile din URSS, ulterior Ungaria și Cehoslovacia după 23 august 1944. Conform mărturiei fiicei lui, înainte de a-și da obștescul sfârșit a cerut să țină în mână drapelul tricolor. Nu a dispărut un om, ci o lume. Fiecare veteran în viață este o lume, parte a sufletului românesc, purtător peste veacuri al unor valori precum abnegația, sacrificiul necondiționat, patriotismul nedisimulat.
La mulți ani și gratitudine veteranilor români! Glorie Eroilor Neamului!
Nu există răspunsuri