Astăzi, aduc în atenția Parlamentului României o situație gravă, care necesită explicații din partea fostei ministre a Afacerilor Externe, Oana Țoiu.

Din documentele obținute în urma demersurilor mele parlamentare rezultă că Oana Țoiu s-a opus înființării centrelor comunitare românești din diaspora, deși pentru realizarea acestora fuseseră alocate șase milioane de lei prin bugetul de stat pentru anul 2026.

Nu vorbim despre bani promiși, despre un proiect ipotetic sau despre fonduri care trebuiau identificate.

Banii au existat. Au fost alocați prin bugetul de stat. Centrele comunitare nu există.

Cele trei centre urmau să fie înființate la Londra, Roma și Castellón, în comunități cu un număr important de cetățeni români.

Aceste centre ar fi putut oferi sprijin, îndrumare și informații românilor din străinătate, ar fi putut găzdui activități culturale și educaționale și ar fi contribuit la păstrarea identității românești în afara granițelor.

În schimb, ne apropiem de sfârșitul anului, iar proiectul nu a fost realizat.

Consider că Oana Țoiu are obligația să explice public de ce s-a opus înființării acestor centre.

Ce anume a deranjat-o la ideea ca românii din diaspora să beneficieze de spații comunitare finanțate de statul român?

Care au fost argumentele pentru blocarea unui proiect pentru care Parlamentul alocase deja fondurile necesare?

Și cine își asumă responsabilitatea pentru riscul pierderii celor șase milioane de lei?

De ani întregi, românii din diaspora aud aceleași promisiuni despre sprijinul pe care statul român ar trebui să li-l ofere. Dar când există un proiect concret, cu finanțare asigurată, constatăm că realizarea lui poate fi împiedicată chiar la nivelul conducerii instituțiilor statului.

Nu pot accepta ca românii din străinătate să fie considerați importanți doar atunci când sunt invocați în discursuri oficiale, dar să fie lăsați fără sprijin atunci când există posibilitatea realizării unor proiecte concrete.

Oana Țoiu trebuie să explice de ce s-a opus înființării centrelor comunitare românești din diaspora.

Pentru că banii au existat, centrele comunitare nu există, iar românii din diaspora au dreptul să știe cine răspunde pentru acest eșec.