CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind înființarea, organizarea și funcționarea Școlii Naționale de Diplomație” spre dezbatere și adoptare, în procedură de urgență.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.
INIȚIATOR:
Deputat AUR – Cosmin-Ioan Corendea
_______________________________
EXPUNERE DE MOTIVE
Transformările profunde ale mediului internațional din ultimii ani au modificat substanțial modul în care statele își promovează și își protejează interesele naționale. Competiția geopolitică, accelerarea proceselor de integrare regională, evoluția tehnologiilor digitale, apariția unor noi amenințări la adresa securității internaționale, precum și creșterea importanței diplomației economice, climatice, digitale și științifice impun existența unui corp diplomatic cu un nivel ridicat de pregătire profesională, capabil să răspundă unor provocări din ce în ce mai complexe.
În acest context, diplomația nu mai reprezintă exclusiv activitatea de reprezentare a statului în relațiile internaționale, ci constituie un instrument strategic de promovare a intereselor economice, comerciale, culturale, de securitate și de dezvoltare ale României. Consolidarea capacității instituționale a statului în domeniul politicii externe presupune investiții continue în formarea profesională, cercetarea aplicată și dezvoltarea competențelor necesare exercitării funcției diplomatice.
România dispune de un corp diplomatic profesionist și de instituții academice care oferă programe de studii în domeniul relațiilor internaționale, însă în prezent nu există o instituție de învățământ superior dedicată exclusiv pregătirii integrate a diplomaților, funcționarilor publici cu atribuții în domeniul relațiilor externe și specialiștilor în diplomație, care să îmbine formarea academică, pregătirea practică și cercetarea aplicată într-un cadru instituțional unic.
Actualul Institut Diplomatic Român îndeplinește un rol important în perfecționarea profesională a personalului Ministerului Afacerilor Externe și în organizarea unor programe de formare continuă. Cu toate acestea, cadrul juridic actual limitează posibilitatea dezvoltării unor programe universitare complete, a unor activități sistematice de cercetare academică și a unei cooperări instituționale extinse cu universități și institute similare din străinătate. Prin urmare, se impune modernizarea cadrului instituțional astfel încât România să dispună de o structură capabilă să răspundă exigențelor actuale ale diplomației contemporane.
Înființarea Școlii Naționale de Diplomație urmărește crearea unei instituții de excelență care să integreze formarea universitară, formarea profesională continuă și cercetarea în domeniul relațiilor internaționale, al diplomației și al politicii externe. Noua instituție va contribui la consolidarea resursei umane specializate a statului român și la dezvoltarea unei culturi instituționale bazate pe profesionalism, merit, competență și integritate.
Necesitatea acestei reglementări rezultă și din obligația statului de a adapta permanent mecanismele de pregătire profesională la evoluțiile mediului internațional și la standardele practicate de statele cu tradiție diplomatică consolidată. În contextul apartenenței României la Uniunea Europeană și NATO, precum și al participării active în organizațiile internaționale, pregătirea diplomaților trebuie să fie susținută de o instituție capabilă să ofere programe academice și profesionale la standarde internaționale și să dezvolte expertiză în domenii emergente ale relațiilor internaționale.
Astfel, prezenta inițiativă legislativă urmărește consolidarea capacității instituționale a statului român în domeniul diplomației, fără a modifica principiile fundamentale care guvernează accesul în Corpul diplomatic și consular sau autonomia sistemului național de învățământ superior, ci prin crearea unui cadru instituțional modern, adaptat nevoilor actuale și viitoare ale politicii externe a României.
Proiectul urmărește instituirea cadrului necesar desfășurării activităților de formare de către noua entitate, precum și parcurgerii procedurilor de autorizare de funcționare provizorie și de acreditare, în vederea dobândirii statutului de instituție de învățământ superior. Parcurgerea acestor etape va asigura evaluarea îndeplinirii standardelor și cerințelor legale privind calitatea învățământului superior, constituind totodată o garanție a angajamentului noii entități de a dezvolta un cadru educațional universitar conform exigențelor aplicabile în domeniu.
Politica externă a României se desfășoară într-un mediu internațional caracterizat de un grad ridicat de complexitate și volatilitate. Evoluțiile geopolitice din vecinătatea estică a Europei, intensificarea competiției strategice dintre marile puteri, transformările economiei globale, accelerarea proceselor de digitalizare și dezvoltarea noilor tehnologii au modificat substanțial rolul diplomației și competențele necesare personalului implicat în gestionarea relațiilor internaționale.
În prezent, diplomația modernă depășește cadrul tradițional al reprezentării politice și presupune expertiză multidisciplinară în domenii precum dreptul internațional, economia internațională, securitatea și apărarea, energia, schimbările climatice, migrația, diplomația digitală, inteligența artificială, diplomația economică, relațiile comerciale, protecția investițiilor, comunicarea strategică și gestionarea situațiilor de criză.
În calitate de stat membru al Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, România participă permanent la procese complexe de negociere și decizie, atât în cadrul instituțiilor europene și euroatlantice, cât și în cadrul Organizației Națiunilor Unite, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliului Europei, Organizației Mondiale a Comerțului și al altor organizații internaționale. Participarea eficientă la aceste procese presupune existența unor specialiști cu o pregătire academică și profesională adaptată exigențelor diplomației contemporane.
În același timp, dezvoltarea relațiilor economice externe și intensificarea competiției globale pentru investiții, tehnologie și acces la piețe impun consolidarea dimensiunii economice a politicii externe. Diplomația economică reprezintă astăzi una dintre principalele componente ale acțiunii externe a statelor, iar pregătirea personalului implicat în promovarea intereselor economice ale României trebuie să răspundă acestor noi realități.
Totodată, diplomația contemporană presupune dezvoltarea unor competențe specifice în domeniul comunicării publice, al combaterii dezinformării, al rezilienței instituționale și al cooperării internaționale în gestionarea provocărilor transfrontaliere, inclusiv în domeniul sănătății, securității cibernetice, protecției infrastructurilor critice și al schimbărilor climatice.
În acest context, numeroase state au dezvoltat instituții specializate pentru pregătirea diplomaților și a experților în relații internaționale, integrând formarea academică, pregătirea profesională și cercetarea aplicată într-un cadru instituțional unitar. Aceste instituții contribuie atât la pregătirea propriului corp diplomatic, cât și la consolidarea relațiilor externe prin programe dedicate diplomaților și funcționarilor publici din state partenere.
Experiența internațională demonstrează că investiția în formarea diplomatică reprezintă o investiție în capacitatea statului de a-și promova interesele naționale și de a răspunde eficient provocărilor mediului internațional. Instituții specializate de acest tip funcționează în numeroase state europene și extraeuropene, fiind recunoscute drept centre de excelență pentru pregătirea diplomaților și pentru dezvoltarea cercetării în domeniul politicii externe și al relațiilor internaționale.
România dispune de universități și institute de cercetare cu tradiție în domeniul relațiilor internaționale, însă acestea au misiuni academice generale și nu sunt organizate ca instituții dedicate formării integrate a diplomaților și funcționarilor implicați în activitatea externă a statului. În același timp, Institutul Diplomatic Român desfășoară activități de formare profesională continuă, însă cadrul său legal și instituțional nu permite dezvoltarea unei oferte academice complete și a unei activități extinse de cercetare universitară.
Prezenta inițiativă legislativă urmărește valorificarea experienței existente și dezvoltarea unui cadru instituțional modern, capabil să integreze formarea universitară, pregătirea profesională continuă și cercetarea aplicată, contribuind la consolidarea resursei umane specializate a statului român și la creșterea vizibilității internaționale a României în domeniul diplomației și relațiilor internaționale.
Dezvoltarea unor instituții specializate pentru pregătirea diplomaților reprezintă o practică consacrată în numeroase state, indiferent de dimensiunea acestora sau de modelul lor administrativ. În majoritatea cazurilor, aceste instituții îndeplinesc o funcție strategică, asigurând atât formarea inițială și continuă a personalului diplomatic, cât și dezvoltarea expertizei necesare fundamentării politicii externe și reprezentării intereselor statului în plan internațional.
Experiența comparată evidențiază faptul că statele cu o diplomație performantă investesc constant în pregătirea profesională a resursei umane și în dezvoltarea unor centre de excelență capabile să integreze activitatea academică, formarea practică și cercetarea aplicată. Deși organizarea instituțională diferă de la un stat la altul, obiectivul comun îl reprezintă profesionalizarea corpului diplomatic și adaptarea continuă la transformările mediului internațional.
În statele membre ale Uniunii Europene funcționează instituții dedicate formării diplomaților, organizate fie în subordinea ministerelor afacerilor externe, fie în cooperare cu instituții de învățământ superior. Acestea organizează programe de formare inițială și continuă, cursuri de specializare, programe executive și activități de cercetare în domeniul politicii externe, diplomației și relațiilor internaționale. În afara spațiului european, numeroase state au dezvoltat instituții similare, integrate în sistemele naționale de formare a diplomaților și a funcționarilor publici implicați în relațiile externe. Aceste instituții contribuie nu numai la pregătirea personalului propriu, ci și la consolidarea cooperării internaționale prin organizarea de programe destinate diplomaților și funcționarilor publici din state partenere, devenind instrumente importante ale diplomației publice și ale cooperării internaționale.
Analiza comparativă relevă câteva caracteristici comune acestor instituții:
Experiența internațională demonstrează că existența unei instituții specializate dedicate formării diplomatice contribuie la creșterea calității reprezentării externe a statului, la profesionalizarea administrației publice și la consolidarea expertizei naționale în domeniul afacerilor externe.
Prezenta inițiativă legislativă nu urmărește preluarea integrală a unui model instituțional existent într-un alt stat, ci adaptarea celor mai bune practici internaționale la cadrul constituțional și administrativ al României, cu respectarea principiilor autonomiei universitare, ale legalității și ale eficienței administrative.
Școala Națională de Diplomație este concepută ca o instituție care valorifică experiența Institutului Diplomatic Român și răspunde nevoilor actuale ale statului român în domeniul formării diplomaților, al cercetării și al cooperării academice internaționale. În acest sens, inițiativa urmărește alinierea României la tendințele existente în statele care au dezvoltat sisteme moderne de pregătire diplomatică, fără a afecta particularitățile organizării instituționale naționale..
INIȚIATOR:
Deputat AUR – Cosmin-Ioan Corendea
_______________________________
LEGE privind înființarea, organizarea și funcționarea Școlii Naționale de Diplomație
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1 — Înființarea, statutul și misiunea
(1) Se înființează Școala Națională de Diplomație, denumită în continuare SND, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, ca autoritate națională de referință pentru formarea profesională continuă în domeniul diplomației și al relațiilor internaționale.
(2) SND este succesoarea de drept a Institutului Diplomatic Român, denumit în continuare IDR, preluând drepturile și obligațiile acestuia în condițiile legii și în măsura în care acestea sunt compatibile cu obiectul de activitate al SND.
(3) SND are sediul în municipiul București, Bulevardul Primăverii nr. 17, sector 1. Folosința imobilului va fi asigurată cu titlu gratuit de către Regia Autonomă ”Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”.
(4) SND are misiunea de a desfășura activități de formare profesională, cercetare și, în condițiile Legii învățământului superior nr. 199/2023, cu modificările și completările ulterioare, activități de învățământ superior în domeniul diplomației, relațiilor internaționale, studiilor strategice, afacerilor europene și al altor domenii conexe.
Art. 2 — Regimul activităților de învățământ superior
(1) În vederea desfășurării activităților de învățământ superior, SND are atribuția și obligația de a iniția, susține și finaliza demersurile necesare autorizării de funcționare provizorie și acreditării, în condițiile legii.
(2) Organizarea și desfășurarea programelor de studii de către SND se realizează cu respectarea condițiilor legale aplicabile fiecărui tip de program și a cerințelor privind asigurarea calității în învățământul superior.
(3) Activitatea de învățământ superior a SND se circumscrie doar organizării programelor de studii universitare aferente ciclurilor II și III, precum și a programelor de studii postuniversitare, în condițiile legii, fiind exclusă organizarea programelor de studii universitare de licență.
Art. 3 — Beneficiarii și activitățile SND
(1) SND asigură pregătirea, formarea, specializarea și perfecționarea profesională în domeniul diplomației și al relațiilor internaționale pentru personalul Ministerului Afacerilor Externe, membrii Corpului diplomatic și consular al României, persoane din cadrul altor autorități și instituții publice, persoane din mediul privat, precum și diplomați străini, în condițiile legii și ale acordurilor aplicabile.
(2) Pregătirea și perfecționarea profesională a personalului aparținând altor autorități sau instituții publice cu atribuții în domeniul relațiilor internaționale se pot realiza pe baza unor protocoale încheiate cu instituțiile respective.
(3) În condițiile legislației în vigoare și după îndeplinirea cerințelor de autorizare și acreditare aplicabile, SND poate organiza:
a) programe de studii universitare de masterat;
b) programe de studii universitare de doctorat, numai în condițiile legale aplicabile organizării studiilor doctorale;
c) programe de studii postuniversitare;
d) programe de formare profesională continuă, perfecționare și specializare;
e) cursuri, seminare, programe executive și alte activități de pregătire profesională în domeniile sale de specializare.
(4) Absolvirea programelor organizate de SND nu conferă, prin ea însăși, dreptul de ocupare a unei funcții în Ministerul Afacerilor Externe sau de dobândire a calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României. Accesul la aceste funcții și calități se realizează potrivit legislației în vigoare.
(5) SND urmărește pregătirea unor specialiști capabili să desfășoare activități în domeniul diplomației, al relațiilor internaționale și al afacerilor externe, fără a substitui procedurile legale de recrutare și selecție aplicabile instituțiilor angajatoare.
Art. 4 — Patrimoniul și personalul
(1) Patrimoniul SND se constituie, la înființare, prin preluarea patrimoniului IDR, cu respectarea regimului juridic al bunurilor, a drepturilor și obligațiilor patrimoniale și a legislației aplicabile.
(2) Situația personalului IDR se soluționează potrivit legislației aplicabile raporturilor de muncă sau de serviciu. Ocuparea posturilor în cadrul SND se realizează în condițiile legii, pe baza structurii de personal aprobate și a necesităților instituției.
(3) Bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea sau administrarea IDR se transmit SND în condițiile legii și potrivit regimului juridic aplicabil fiecărui bun.
Art. 5 — Finanțarea
(1) SND se finanțează din:
a) alocații de la bugetul de stat;
b) venituri proprii obținute din taxe de studii, cursuri, programe de formare și alte activități specifice, în condițiile legii;
c) fonduri nerambursabile și finanțări din programe naționale, europene sau internaționale;
d) donații, sponsorizări și alte surse legal constituite.
(2) Veniturile proprii și celelalte resurse financiare ale SND se utilizează pentru realizarea obiectului său de activitate, cu respectarea legislației finanțelor publice și a reglementărilor aplicabile instituțiilor publice.
(3) SND întocmește și execută bugetul propriu potrivit legislației în vigoare.
(4) Atribuțiile de ordonator de credite se exercită de persoana desemnată potrivit legii și actelor de organizare aplicabile. După constituirea legală a structurilor de conducere și ocuparea funcției de rector, atribuțiile acestuia se exercită în condițiile legislației în vigoare.
Art. 6 — Organizarea academică și cercetarea
(1) SND își organizează activitatea de formare profesională, activitatea didactică și activitatea de cercetare prin structuri academice și administrative constituite potrivit legislației în vigoare.
(2) Structurile organizatorice ale SND, inclusiv facultățile, departamentele și structurile de cercetare, se înființează și funcționează în condițiile legii.
(3) Planurile de învățământ și conținutul programelor de studii se elaborează și se aprobă de structurile competente ale SND, cu respectarea autonomiei universitare și a legislației în vigoare.
(4) Activitatea de cercetare a SND are caracter fundamental și aplicat, după caz, și urmărește dezvoltarea expertizei naționale în domeniul politicii externe, al diplomației, al relațiilor internaționale și al studiilor strategice.
(5) SND poate publica studii, rapoarte, analize și alte lucrări științifice, cu respectarea legislației privind informațiile clasificate, protecția datelor și drepturile de proprietate intelectuală.
Art. 7 — Personalul didactic și cooperarea instituțională
(1) SND poate implica, în condițiile legii, cadre didactice din alte instituții de învățământ superior și specialiști din domeniul relațiilor internaționale, în calitate de cadre didactice asociate sau invitați.
(2) SND poate încheia acorduri și protocoale de colaborare cu instituții de învățământ superior, institute de cercetare, academii diplomatice, organizații internaționale și alte instituții publice sau private, din țară și din străinătate.
(3) SND poate invita profesori, cercetători și experți români sau străini pentru desfășurarea de activități didactice, programe executive, conferințe, seminare și proiecte de cercetare, în condițiile legii.
(4) În activitățile didactice și de cercetare pot fi implicați, în condițiile legii, diplomați în activitate sau pensionați, experți ai organizațiilor internaționale, specialiști din instituțiile Uniunii Europene și NATO, reprezentanți ai altor organizații internaționale, precum și specialiști din mediul economic și din societatea civilă.
(5) Colaborarea SND cu Ministerul Afacerilor Externe și cu alte autorități publice se realizează cu respectarea competențelor legale ale fiecărei instituții.
Art. 8 — Admiterea și cifra de școlarizare
(1) Admiterea la programele organizate de SND se realizează prin concurs, cu respectarea legislației în vigoare și a metodologiei aplicabile fiecărui tip de program.
(2) Pentru programele de studii universitare de masterat pot candida persoanele care dețin diplomă de licență sau echivalentă, în condițiile legii. Pentru celelalte programe se aplică cerințele legale specifice.
(3) Cifra de școlarizare și numărul de locuri finanțate de la bugetul de stat se stabilesc potrivit legislației în vigoare, de către autoritățile competente, pe baza fundamentărilor și propunerilor prevăzute de lege.
(4) Ministerul Afacerilor Externe comunică periodic Ministerului Educației și Cercetării necesarul estimat de formare profesională în domeniul diplomatic și consular, inclusiv numărul estimativ de persoane a căror pregătire este necesară și domeniile de specializare prioritare.
(5) Comunicarea prevăzută la alin. (4) are rol consultativ și contribuie la fundamentarea ofertei educaționale și a cifrei de școlarizare, fără a conferi Ministerului Afacerilor Externe competența de a selecta candidații la admiterea în cadrul SND.
(6) Necesitatea de formare comunicată de Ministerul Afacerilor Externe nu instituie, prin ea însăși, locuri rezervate unor persoane desemnate de minister și nu echivalează cu stabilirea unor posturi disponibile în cadrul acestuia.
(7) Criteriile de admitere, probele de concurs, calendarul și procedurile de selecție se stabilesc potrivit legislației aplicabile și metodologiei aprobate de structurile competente ale SND.
(8) Admiterea la SND și absolvirea programelor sale nu înlocuiesc procedurile legale de recrutare și selecție pentru ocuparea funcțiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau pentru accesul în Corpul diplomatic și consular al României.
Art. 9 — Măsuri de organizare și punere în funcțiune
(1) În vederea punerii în funcțiune a SND, Ministerul Educației și Cercetării adoptă, în limitele competențelor sale legale, măsurile administrative necesare organizării inițiale a instituției.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot viza calendarul operațional, constituirea structurilor administrative inițiale, elaborarea documentelor de organizare, pregătirea procedurilor de autorizare și acreditare și alte aspecte necesare începerii activității.
(3) Constituirea structurilor de conducere și ocuparea funcțiilor de conducere se realizează potrivit legislației aplicabile instituțiilor de învățământ superior și celorlalte reglementări incidente, după caz.
(4) Actele administrative emise în aplicarea prezentului articol nu pot deroga de la lege și nu pot înlocui procedurile legale de autorizare, acreditare, ocupare a posturilor, transfer al patrimoniului sau soluționare a raporturilor de muncă și de serviciu.
Art. 10 — Începerea activității
(1) SND începe activitățile administrative și pregătitoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale necesare.
(2) Activitățile de formare profesională continuă, perfecționare și specializare pot fi organizate înaintea începerii programelor de studii universitare, cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărui tip de program.
(3) Programele de studii universitare se organizează și se desfășoară numai după îndeplinirea condițiilor legale de autorizare, acreditare și evaluare aplicabile.
(4) Punerea în funcțiune a SND se realizează etapizat, în funcție de îndeplinirea condițiilor legale, administrative, organizatorice și financiare necesare desfășurării activității.
Art. 11 — Dispoziții tranzitorii
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 880/2005 privind organizarea și funcționarea Institutului Diplomatic Român, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Finalizarea cursurilor și programelor de formare profesională aflate în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi se asigură de către SND.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, patrimoniul IDR va fi preluat de SND pe bază de protocol de predare-preluare conform legislației în vigoare.
(4) Prezenta lege nu modifică regimul juridic general privind organizarea și acreditarea instituțiilor de învățământ superior și nici condițiile legale de acces în Corpul diplomatic și consular al României.
Art. 12 — Intrarea în vigoare
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
