După luni întregi de instabilitate politică, după multiple experimente eșuate de formare a unui guvern și după nenumărate conflicte între partidele care au alcătuit așa-zisa coaliție pro-europeană, România se pregătește pentru instalarea unui nou guvern de compromis, de această dată sub conducerea premierului desemnat Luca Niculescu.
Un guvern care, potrivit negocierilor actuale, îi va avea în prim-plan pe cei de la PSD, susținuți din spate de PNL, UDMR și alte formațiuni parlamentare. Cu alte cuvinte, aceleași partide, aceleași interese și aceeași formulă politică responsabilă pentru situația în care a ajuns România.
În opinia mea, acest nou aranjament politic nu reprezintă o soluție pentru criza economică și politică pe care o traversăm, ci doar o încercare disperată de a-i prelungi existența.
Se pregătește un guvern de avarie, menit să cârpească efectele dezastruoase ale propriilor politici, să rectifice un buget construit pe premise nerealiste și să angajeze România în noi împrumuturi, la dobânzi împovărătoare, pentru a acoperi găurile lăsate de guvernările precedente.
Dar cine sunt cei care pretind astăzi că vor salva România?
Sunt tocmai cei care, în ultimii șase ani, au adus datoria publică la un nivel de peste trei ori mai mare în termeni nominali, împovărând generațiile viitoare cu obligații financiare tot mai greu de susținut.
Sunt cei sub conducerea cărora România a ajuns să înregistreze cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană și să se mențină în fruntea clasamentului european al inflației.
Sunt cei care, prin deciziile lor în domeniul energetic, au vulnerabilizat economia națională și au lăsat populația, industria și agricultura să suporte costuri tot mai mari pentru gaze naturale, energie electrică și combustibili.
Sunt aceleași partide care au întreținut un aparat administrativ supradimensionat, au perpetuat instituții și agenții cu eficiență discutabilă și au transformat, de prea multe ori, funcțiile publice în instrumente de recompensare a clientelei politice.
În locul unei administrații eficiente, al investițiilor productive și al unei strategii naționale de dezvoltare, românii au primit risipă bugetară, instabilitate fiscală și o economie tot mai vulnerabilă.
Iar nota de plată pentru toate aceste eșecuri nu a fost achitată de cei care le-au provocat, ci de cetățenii și întreprinzătorii români.
În acest context, ceea ce se prefigurează astăzi nu este decât continuarea guvernării sărăciei promovate de Ilie Bolojan, care, sub pretextul unei așa-zise reforme, a ales să transfere povara dezechilibrelor bugetare asupra populației și mediului privat.
În locul unei reforme autentice a statului, am asistat la majorări de taxe și impozite, la reducerea puterii de cumpărare și la amplificarea presiunii asupra întreprinderilor românești.
Firmele sunt obligate să suporte costuri tot mai mari, antreprenorii se confruntă cu o impredictibilitate fiscală sufocantă, iar tot mai multe afaceri riscă să devină nerentabile sau să își închidă definitiv porțile.
Aceasta nu este reformă. Este o politică de austeritate aplicată celor care muncesc și produc, pentru a acoperi eșecurile celor care au administrat statul.
Așadar, România nu mai are nevoie de încă un experiment politic și nici de un guvern improvizat în urma negocierilor dintre partide care ieri se acuzau reciproc de distrugerea economiei, iar astăzi caută noi formule pentru a rămâne la putere. Prelungirea acestei agonii politice și economice riscă să aibă consecințe dramatice asupra viitorului țării.
Nu putem vorbi despre stabilitate câtă vreme guvernarea depinde de înțelegeri conjuncturale, de compromisuri între adversari declarați și de negocieri permanente pentru supraviețuirea unei majorități parlamentare.
Nu putem vorbi despre reformarea României apelând la aceiași oameni, la aceleași partide și la aceleași practici politice care au dominat administrația statului în ultimii 36 de ani.
Cei care au contribuit la adâncirea crizei nu pot pretinde că simpla lor reașezare în funcții reprezintă soluția pentru depășirea acesteia.
In concluzie, România are nevoie de o nouă generație de oameni politici, patrioți, competenți și responsabili, dispuși să își asume nu doar funcțiile și privilegiile puterii, ci mai ales munca și sacrificiile necesare pentru redresarea țării.
Avem nevoie de o guvernare care să stimuleze producția națională, să protejeze capitalul românesc, să reducă risipa banului public, să restabilească disciplina bugetară și să ofere predictibilitate mediului economic.
Dar, înainte de toate, România are nevoie de o guvernare legitimă, solidă și stabilă, care să beneficieze de o majoritate parlamentară clară și de un mandat politic asumat.
În acest sens, consider că organizarea alegerilor parlamentare anticipate reprezintă singura soluție politică reală pentru ieșirea din actualul blocaj, prin reconfigurarea majorității parlamentare în acord cu voința actuală a cetățenilor.
Președintele Nicușor Dan trebuie să înțeleagă că prelungirea negocierilor și susținerea unor formule guvernamentale de compromis nu pot substitui la nesfârșit nevoia unei clarificări politice fundamentale.
În condițiile prevăzute de Constituție, trebuie deschisă calea către alegeri anticipate, astfel încât românii să aibă posibilitatea de a decide cine îi reprezintă și cine va conduce țara în următorii patru ani.
Astăzi, România se află în fața a două opțiuni: continuarea unei guvernări a compromisurilor, care prelungește criza, sau asumarea unui nou început politic, prin alegeri anticipate. Nu putem construi viitorul României repetând la nesfârșit greșelile trecutului.
România nu mai are timp de pierdut cu experimente politice. România are nevoie de stabilitate, responsabilitate și o nouă direcție.
Iar această direcție trebuie decisă de români, prin vot, nu negociată în spatele ușilor închise de partidele care au adus țara în această situație.
