Prezentată de către: senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU
Circumscripţia electorală: nr. 24 Iași
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „Dreptul românilor din Ucraina de a-și păstra limba începe în școală”.
Domnule președinte, stimați colegi,
În calitate de președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni consider necesar să trag un semnal de alarmă cu privire la evoluțiile legislative din Ucraina care pot afecta, pe termen mediu și lung, dreptul românilor de a-și educa propriile generații în limba maternă.
La 1 octombrie 2026, în Rada Supremă a Ucrainei a fost înregistrat proiectul de lege nr. 16119 privind modificarea unor acte legislative referitoare la drepturile educaționale ale popoarelor indigene și ale persoanelor aparținând minorităților naționale.
Nu este vorba despre o chestiune secundară sau despre o simplă modificare tehnică a legislației educației. Este vorba despre o condiție fundamentală a supraviețuirii unei comunități naționale: capacitatea ei de a-și transmite limba, cultura și identitatea de la o generație la alta.
Pentru românii din Ucraina, școala este un instrument fundamental de păstrare a identității și un drept care trebuie protejat în acord cu standardele europene și internaționale asumate de Ucraina. Tocmai de aceea, graba cu care proiectul nr. 16119 este împins înainte ridică serioase semne de întrebare.
Potrivit documentelor oficiale ale Radei Supreme, proiectul a fost înregistrat la 1 octombrie, iar la 6 octombrie a intrat în procedura de examinare în comisia de specialitate. În numai câteva zile, o reformă legislativă cu potențiale consecințe majore asupra educației minorităților naționale este împinsă către adoptare.
Și aici intervine o întrebare legitimă: unde este dialogul real cu cei ale căror drepturi sunt vizate?
Românii din Ucraina nu pot fi consultați formal, după ce deciziile esențiale au fost deja luate. O videoconferință în care reprezentanților minorităților le este prezentat un tabel comparativ diferit substanțial de forma ulterioară a proiectului nu poate substitui o consultare publică autentică.
Mai mult, este necesar să fie clarificat de ce reprezentantul oficial al minorității române în Consiliul consultativ de pe lângă Serviciul de Stat pentru Etnopolitică din Ucraina, doamna Aurica Bojescu, nu a fost invitată la reuniunea Comisiei mixte româno-ucrainene privind minoritățile din 28 august 2026.
Nu formulez această întrebare pentru a alimenta tensiuni între România și Ucraina. O formulez tocmai pentru că relația dintre cele două state trebuie să se bazeze pe sinceritate, reciprocitate și respect pentru drepturile comunității românești.
România a fost și trebuie să rămână unul dintre cei mai consecvenți susținători ai Ucrainei, pe care o vrem democratică și autentic europeană, în care drepturile și libertățile omului, inclusiv cele ale minorităților naționale sunt respectate și asigurate efectiv.
Amintesc aici poziția exprimată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin Rezoluția 2189 (2017), consacrată tocmai problemei noii legislații ucrainene privind educația și a impactului acesteia asupra predării limbilor materne ale minorităților naționale. Titlul însuși al rezoluției vorbește despre un „obstacol major” pentru predarea limbilor materne ale minorităților naționale.
Este legitim să cerem ca orice nouă reformă în acest domeniu să fie evaluată prin prisma standardelor europene, nu doar a obiectivelor interne ale politicii educaționale ucrainene.
Solicit, prin urmare, Guvernului României și Ministerului Afacerilor Externe să nu trateze această evoluție ca pe o simplă chestiune legislativă internă a Ucrainei și cer inițierea de urgență a unui demers diplomatic pe lângă autoritățile de la Kiev, inclusiv printr-o Notă Verbală, prin care România să solicite:
în primul rând, amânarea examinării proiectului nr. 16119 și deschiderea unei consultări reale, transparente și incluzive cu organizațiile reprezentative ale românilor din Ucraina;
în al doilea rând, consultarea statelor europene direct interesate de protecția comunităților lor naționale din Ucraina;
în al treilea rând, solicitarea unei expertize juridice independente din partea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept – Comisia de la Veneția – asupra compatibilității proiectului cu standardele europene privind drepturile minorităților și educația în limba maternă.
Și mai este un motiv pentru care această chestiune nu suportă amânare: anul școlar 2026-2027 este deja în desfășurare. Orice schimbare structurală a regulilor privind educația minorităților trebuie făcută predictibil, transparent și cu respectarea principiului securității juridice.
Doamnelor și domnilor senatori,
O limbă pe care copiii nu o mai pot învăța în școală este o limbă a cărei transmitere între generații începe să fie întreruptă. Atunci când transmiterea limbii este întreruptă dispare doar un instrument de comunicare, se fragilizează memoria comunități, identitatea ei culturală și legătura ei cu propria istorie.
De aceea, România nu trebuie să ceară Ucrainei nimic mai mult decât ceea ce Europa însăși cere statelor sale: respect pentru drepturile minorităților, dialog autentic și garanții efective pentru păstrarea identității lingvistice și culturale.
Apărarea drepturilor românilor din Ucraina trebuie să fie o componentă de bază în relația noastră cu Ucraina, ca parte a politicii noastre autentic europene, bazate pe democrație, reciprocitate și respect pentru demnitatea umană.
