Intrarea cu bocancii în așa-zisa democrație a României a arătat cât de lipsită de anticorpi este țara noastră. În orice altă țară, dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, cetățenii s-ar fi răsculat, iar revoltele populare ar fi fost la ordinea zilei. Nu și în România, unde a trebuit să câștige un anume candidat, iar ca prim-ministru trebuia să ajungă, conform planului extern, Ilie Bolojan.
Ce s-a întâmplat de când Ilie a preluat guvernarea știm cu toții. Absolut toate companiile suferă din cauza scăderii puterii de cumpărare, a măririi impozitelor și taxelor, dar și a lipsei de implicare a statului în susținerea capitalului românesc.
Ilie și Nicu trebuiau puși la Palatele Victoria, respectiv Cotroceni, pentru a prelungi cu încă 15 ani licențele de exploatare ale celor de la OMV, practic o a 2-a privatizare a Petrom, pentru a semna și încredința din împrumuturile SAFE miliarde de euro unor companii străine, în detrimentul investițiilor în industria locală și, în general, pentru susținerea capitalului străin în defavoarea celui românesc, care trece prin cea mai acută criză din ultimii 20 de ani si a continua imprumutarea tarii cu alte cateva zeci de miliarde de euro.
Cu toată această susținere externă, Ilie Bolojan și camarila useristo-penelistă au fost demiși de Parlamentul României printr-o moțiune de cenzură în 5 mai. De atunci, România este în cea mai prelungită criză politică de la lovitura de stat din ’89.
Dar, având președinte olimpic și, după 3 încercări eșuate de prim-miniștri, Georgescu arestat, un euro a ajuns la 5,35 de lei, inflația reală la 15%, zeci de mii de firme au fost închise și zeci de mii de oameni au devenit șomeri, motorina și benzina sunt peste 10 lei per litru, investițiile străine în scădere sau continuarea acceptării optimizărilor fiscale ale multinaționalelor, ați zice că acestea sunt reale succese ale politicilor coerente ale unui președinte de țară.
De la lovitura de stat din ‘89, colonia România accelerează spre disoluție, dar măcar acum putem părăsi țara doar cu buletinul.