Ieri, România a primit vizita președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Dincolo de fotografiile oficiale, de zâmbetele diplomatice și de declarațiile despre solidaritatea europeană, rămâne o întrebare esențială: cine mai apără astăzi interesele României?

Am asistat din nou la o demonstrație de obediență politică din partea conducerii țării, mai preocupată să obțină aprobarea Bruxelles-ului decât să prezinte revendicările și prioritățile românilor.

România nu a aderat la Uniunea Europeană pentru a deveni un simplu executant al deciziilor luate în alte capitale. Am intrat într-o comunitate de state egale, în care respectul trebuie să fie reciproc.

În timp ce liderii noștri vorbesc despre strategii europene și noi angajamente, românii se confruntă cu facturi uriașe, prețuri tot mai mari și nesiguranța locurilor de muncă.

Industria românească pierde teren, agricultura este supusă unei concurențe tot mai dure, iar milioane de români muncesc peste hotare.

Ce a negociat concret conducerea României pentru acești oameni? Ce garanții a obținut pentru economia națională?

Stimați colegi,

A fi membru al Uniunii Europene nu înseamnă să accepți necondiționat orice decizie venită de la Bruxelles.

Înseamnă să negociezi, să îți aperi interesele și să ai curajul să spui NU atunci când deciziile europene dezavantajează România.

Alianța pentru Unirea Românilor susține o Europă a națiunilor unite, în care fiecare stat este respectat, iar interesele cetățenilor sunt puse pe primul loc.

Parteneriatul nu înseamnă subordonare, iar diplomația nu trebuie confundată cu slugărnicia!

România are nevoie de conducători care să negocieze cu demnitate, nu de politicieni care să transforme fiecare vizită oficială într-un exercițiu de plecăciuni.

România trebuie să stea la masa deciziilor europene cu fruntea sus, nu cu capul plecat!