Deputatul AUR Ionelia Priescu critică dependenţa României de importurile de uraniu în condiţiile în care ţara dispune de propriile resurse şi infrastructură pentru procesarea combustibilului nuclear.
Acesta susţine că falimentul Companiei Naţionale a Uraniului şi întârzierea exploatării zăcământului de la Tulgheş-Grinţieş arată eşecul statului român în administrarea unei resurse strategice pentru securitatea energetică naţională.
“România are centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă, fabrica de combustibil nuclear de la Piteşti, capacitatea de procesare de la Feldioara şi, mai ales, are zăcăminte de uraniu. Cu toate acestea, chiar Ministerul Energiei recunoaşte că uraniul folosit în prezent pentru producerea combustibilului nuclear provine integral din import. Nuclearelectrica a cumpărat concentrat de uraniu inclusiv din Kazahstan şi Canada.
Întrebarea este inevitabilă: cum a reuşit statul român să transforme o ţară care dispune de propriile resurse de uraniu într-una dependentă de import pentru materia primă necesară uneia dintre cele mai importante componente ale sistemului energetic naţional?
Absurditatea este cu atât mai mare cu cât alternativa există. Ministerul Energiei afirmă că rezervele exploatabile din perimetrul Tulgheş-Grinţieş ar putea asigura necesarul de uraniu natural pentru funcţionarea a două unităţi nuclear-electrice pe întreaga lor durată de operare. Există licenţă, există infrastructură de procesare, iar despre deschiderea exploatării se vorbeşte de ani întregi. Ceea ce lipseşte este punerea efectivă în producţie.
În acest timp, Compania Naţională a Uraniului, deţinută integral de statul român, a trecut de la administrarea unei resurse strategice la insolvenţă, disponibilizări şi, acum, faliment. Tribunalul Bucureşti a dispus pe 22 septembrie dizolvarea societăţii. Nu vorbim despre o companie oarecare, ci despre una care a avut un rol direct într-un sector esenţial pentru securitatea energetică a României.
Ni se vorbeşte permanent despre independenţă energetică şi securitatea aprovizionării. Dar independenţa energetică nu înseamnă să închizi exploatările din România şi apoi să înlocuieşti producţia internă cu importuri. Înseamnă să foloseşti responsabil resursele pe care le ai, să păstrezi competenţa tehnică în ţară şi să construieşti un lanţ de aprovizionare pe care România să îl poată controla în momente de criză.
Statul român trebuie să explice cum s-a ajuns aici şi, mai ales, când va începe efectiv exploatarea zăcământului Tulgheş-Grinţieş. Pentru că suveranitatea energetică nu se măsoară în discursuri. Se măsoară în capacitatea unei ţări de a-şi folosi propriile resurse. Iar România se află astăzi în situaţia absurdă de a avea uraniu sub picioare şi de a-l cumpăra de la mii de kilometri distanţă”, a declarat deputatul AUR, Ionelia Priescu.
Comments are closed