Cristina Dascălu – Declarație politică – România începe această nouă sesiune parlamentară sub semnul unei realități politice care nu mai poate fi tratată drept o simplă dispută între partide.

România începe această nouă sesiune parlamentară sub semnul unei realități politice care nu mai poate fi tratată drept o simplă dispută între partide.

Țara noastră funcționează de peste patru luni fără un Guvern învestit cu puteri depline. Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis la 5 mai, iar de atunci România a rămas într-o stare de provizorat instituțional care, prin durata sa, a depășit demult limita unei situații excepționale.
Această situație are o semnificație politică și constituțională profundă.
Un stat democratic poate traversa crize. Ceea ce devine periculos este transformarea crizei într-o formă de guvernare.
România nu poate fi administrată la nesfârșit prin interimate, improvizații și negocieri de culise.
Constituția stabilește instituții, competențe și mecanisme tocmai pentru ca statul să poată funcționa inclusiv în momente de instabilitate politică. Când însă excepția se prelungește, problema nu mai este doar una administrativă. Ea devine o problemă de responsabilitate politică.
Românii își plătesc taxele, își plătesc ratele, își plătesc facturile, își respectă obligațiile.

În schimb, statul le oferă de luni de zile imaginea unei clase politice preocupate mai degrabă de formule de putere decât de exercitarea efectivă a puterii în interes public.
România riscă să piardă resurse europene importante în contextul întârzierii unor reforme asumate, iar presa internațională a relatat deja despre riscul pierderii unor fonduri europene în valoare de sute de milioane de euro.
În asemenea condiții, fiecare zi de incertitudine are un cost. Și costul nu este plătit de cei care negociază funcții.
Costul este plătit de România. Este plătit de antreprenorul care nu știe ce regim fiscal va avea.
Este plătit de administrația locală care așteaptă finanțări.
Este plătit de investițiile care sunt amânate.
Este plătit de cetățeanul care privește cu îngrijorare către viitor.
România are nevoie de decizii.
Are nevoie de un Guvern legitim, cu o majoritate clară, cu un program coerent și cu capacitatea de a răspunde în fața Parlamentului și a cetățenilor.
România nu are nevoie de un Executiv construit exclusiv pentru a supraviețui politic.
Guvernarea nu înseamnă ocuparea unor funcții.
Guvernarea înseamnă asumarea unor responsabilități.
Nu este suficient să existe miniștri și secretari de stat. România are nevoie de politici publice coerente, de priorități, de termene și, mai ales, de răspundere pentru rezultatele produse.
În acest moment, Parlamentul trebuie să transmită un mesaj important, instituțiile statului nu sunt proprietatea niciunui partid, iar România nu poate deveni captivă propriilor calcule politice.
Doamnelor și domnilor deputați,
Criza actuală trebuie privită și ca o lecție despre arhitectura instituțională a României.

Dacă un stat poate rămâne luni întregi într-o asemenea zonă de provizorat, atunci avem obligația de a analiza serios dacă mecanismele constituționale existente sunt suficient de clare și eficiente pentru asemenea situații.
Instituțiile trebuie să fie mai puternice decât interesele de moment ale celor care le ocupă.
Cetățeanul român nu trebuie să fie spectatorul unei negocieri politice interminabile. El trebuie să fie beneficiarul unei administrații care funcționează.
De aceea, începând cu această sesiune parlamentară, consider că prioritatea fundamentală trebuie să fie ieșirea României din această stare de provizorat.
Trebuie să avem un Guvern. Trebuie să avem responsabilitate. Trebuie să avem un program de guvernare care să poată fi evaluat public. Și trebuie să avem curajul de a spune un adevăr simplu, România nu mai are nevoie de timp pierdut. România are nevoie de direcție.
România trebuie să iasă din această criză prin instituții funcționale, prin decizii asumate și prin respectarea principiilor constituționale.
Țara nu poate fi pusă pe pauză până când partidele își termină negocierile.
Parlamentul și toate instituțiile statului trebuie să lucreze pentru ca România să revină cât mai repede la normalitatea instituțională.
Aceasta este responsabilitatea noastră. Și, mai presus de orice, aceasta este datoria pe care o avem față de cetățenii României.