Adresată: Domnului Cseke ATTILA, Ministrul interimar al Sănătății
De către Domnul senator: Ștefan GEAMĂNU
Circumscripția electorală: Nr. 43, pentru cetățenii români cu domiciliul în afara țării
Grupul Parlamentar: A.U.R.
Obiectul întrebării: Slăbirea sistemului public de sănătate prin viziuni contabile de austeritate, paradoxul blocării posturilor pentru tinerii medici și deconectarea investițiilor în infrastructură de resursa umană.
Stimate domnule ministru interimar,
Sistemul public de sănătate din România este prezentat tot mai des în spațiul public nu ca un domeniu strategic de siguranță națională, ci ca o povară bugetară care trebuie optimizată prin tăieri de cheltuieli și reduceri ale veniturilor personalului medical. Această abordare reduce actul medical la un simplu calcul contabil și ignoră un adevăr fundamental, acela că sănătatea reprezintă o investiție directă în viața și viitorul populației. De aceea, procesul de vindecare și salvare de vieți nu poate fi supus unei logici de austeritate mecanică. România se confruntă deja cu un deficit cronic de zeci de mii de angajați în sistemul sanitar. În spitalele din întreaga țară, medicii și asistenții medicali acoperă gărzi suplimentare, lucrează sub o presiune psihică și fizică uriașă și încearcă să mențină funcțional un sistem subfinanțat, situat constant pe ultimele locuri din Uniunea Europeană ca procent din PIB alocat sănătății.
În loc să discutăm despre motivarea specialiștilor și despre reținerea lor în țară, discursul oficial revine la ideea penalizării financiare a celor care țin sistemul în viață. O astfel de politică nu va face decât să adâncească exodul cadrelor medicale și să vulnerabilizeze și mai mult accesul cetățenilor la îngrijire.
Totodată, ne aflăm în fața unor paradoxuri administrative:
Statul român achiziționează echipamente de ultimă generație și modernizează clădiri, însă un aparat medical performant nu poate diagnostica sau trata singur un pacient. Fără oameni pregătiți care să le opereze, aceste investiții de milioane de euro riscă să rămână simple piese de muzeu tehnologic. Vorbim astfel de o tehnologizare fără specialiști
În timp ce facultățile de medicină din țară pregătesc anual mii de absolvenți de excepție, aceștia se lovesc de uși închise și posturi blocate în sistemul public, în timp ce managerii de spitale se plâng zilnic de lipsa acută de personal.
Având în vedere aceste realități, vă solicit, domnule Ministru, să răspundeți punctual la următoarele întrebări:
1.Când a devenit dreptul la ocrotirea sănătății o simplă linie de cheltuială bugetară și cum justificați o filosofie de guvernare care tratează personalul medical ca pe un deficit contabil, iar nu ca pe una dintre principalele resurse strategice ale statului?
2.Cum explicați paradoxul administrativ prin care mii de tineri absolvenți ai facultăților de medicină nu își găsesc posturi în spitalele publice din cauza procedurilor greoaie și a blocajelor bugetare, în timp ce unitățile sanitare funcționează la limita de avarie din cauza lipsei acute de cadre medicale?
3.Ce măsuri concrete aveți în vedere pentru ca investițiile masive în aparatură medicală și infrastructură să fie dublate de o politică predictibilă de resurse umane, astfel încât echipamentele de performanță să nu rămână neutilizate din lipsă de specialiști?
4.În condițiile în care România alocă sănătății un procent din PIB mult sub media europeană, care este strategia Ministerului Sănătății pentru a atinge convergența financiară cu partenerii din UE fără a recurge la măsuri de austeritate care să alunge medicii din țară?
5.Care sunt reformele structurale reale pe care le pregătește Ministerul Sănătății pentru eficientizarea cheltuirii banului public (combaterea risipei, digitalizare, optimizarea achizițiilor) care să înlocuiască definitiv practica nocivă a tăierilor de venituri din sectorul sanitar?
Comments are closed