La 25 aprilie 2005, la Abația Neumunster din Luxemburg, România semna Tratatul prin care adera la Uniunea Europeană. După ce toate cele 25 state au ratificat tratatul, România ( alături de Bulgaria) a aderat la UE de la 1 ianuarie 2007.
De atunci, s-au petrecut multe lucruri bune dar și lucruri care nu au ajuns să fie ce s-a dorit. In primul rand, cei care s-au perindat la putere și-au împărțit între ei beneficiile fondurilor europene, acestea au fost împărțite discreționar la favoriți, iar românii au fost siliți să plece din Romania pentru a lucra în spațiul comunitar. Practic, autoritățile statului român nu au luat măsuri să crească angajarea forței de muncă aici, au permis și chiar au forțat migrația. In acest timp, reprezentatele diplomatice românești nu au fost decât sinecuri de partid. Romanii din Diaspora nu au avut niciun fel de ajutor de la oficiile diplomatice românești.
Pana când AUR și-a trimis europarlamentarii săi, se auzea dintre Parlamentul European expresia ” românii voștri pe care i-ați trimis nu țin cu țara lor, nu cer, deci cine sa îți de-a, daca tu nu ceri”. Asa se face că românii au făcut sacrificii enorme pe care condițiile de aderare nu le prevedeau. Din 2019 încoace, Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen a impus o dictatura globalistă, impunând cu forța guverne anti- naționale. Suntem în Parlamentul României din 2020 și știm ce vorbim. Pur și simplu, Green Deal, Pandemia și serurile vândute ilegal pe post de vaccin, deciziile Comisiei Europene votate în Parlamentul European de către eurodeputații români fara o minimă opoziție au creat climatul de dictatura în dezacord cu Tratatele UE. Daca state fondatoare ca Germania, Italia, Franța au tras semnalul de alarmă că UE ” nu mai e este ce a fost” cu atât mai mult se justifică apariția formațiunilor politice suveraniste care cer o Europa a Națiunilor care decid de comun acord ce lucruri fac împreună și ce lucruri reprezintă atributul suveranității de stat. Fără îndoiala că momentul 25 aprilie 2005 a fost unul pozitiv dar situația de atunci nu mai este cea de azi pe plan internațional. Titlul VI al Constituției României prevede Integrarea Euroatlantica in forma amendată din 2003. Se pare însă că UE și SUA sunt pe poziții divergente iar asta include și situația raportării la NATO a SUA și a statelor UE care fac parte și din NATO
Ursula von der Leyen visează la o hegemonie militară a UE, fara SUA și fără NATO. Sau cu un NATO fara SUA. Evident, România a mers mereu pe faptul că are un parteneriat strategic cu SUA, este membru NATO din 2004 și UE din 2007.
Lunea se schimba, numai actualii noștri guvernanți se consideră ” pro -europeni” fara sa înțeleagă ce înseamnă asta. Ne acuză pe noi, suveranistii după rețeta Wolrd Economic Forum, Young Global Leaders și Soros că suntem anti -UE, deși ECR din care AUR face parte este unul din cele mai importante grupuri din Parlamentul European. Sa meditam la semnificația zilei de 25 aprilie 2005. Partidul AUR promite că va lupta pentru ca Romania sa fie respectată așa cum trebuie în Parlamentul European, în Consiliul UE, în Consiliul European, Comisia Europeană. Vom trimite mereu oameni care vor tine cu România, la Strasbourg, la Bruxelles, la Luxemburg. Faptul că așa vom face este susținut de procentul pe care AUR îl are în Parlament prin votul românilor și prin faptul că toate sondajele arată că AUR va fi cel mai votat partid politic parlamentar din Romania la viitoarele alegeri parlamentare și europene. Sa privim cu optimism și responsabilitate spre viitor fara a uita de imperativele prezentului!
Suntem pregătiți să guvernam, suntem pregătiți să promovăm Romania în UE și în lume! Împreună suntem puternici!
Mulțumim, România! #Continuam Împreună!
Comments are closed