În anul 2024, chiar în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 270 privind suportarea de către stat a cheltuielilor de repatriere pentru cetățenii români decedați în străinătate, în cazul în care familiile acestora nu au posibilitatea de a suporta aceste costuri ridicate.
Momentul nu a fost întâmplător. S-a mizat pe un gest aparent de responsabilitate, în speranța câștigării încrederii românilor din diaspora și a unor voturi.
După alegeri, însă, realitatea s-a schimbat.
Prin ordonanța de urgență nr. 156/2024, cunoscută drept „ordonanța trenuleț”, Guvernul a suspendat aplicarea legii pentru anul 2025. A fost o dezamăgire pentru românii din diaspora, care așteptau de mult timp o astfel de lege.
Au așteptat un an, în speranța că această suspendare va expira. Însă, prin Legea nr. 141/2025, suspendarea a fost prelungită și pentru anul 2026.
Avem, așadar, o lege adoptată cu largă publicitate, pentru care unii politicieni s-au lăudat că ajută românii din diaspora, dar blocată imediat după ce și-a atins scopul politic.
În spatele acestor decizii nu sunt cifre, ci oameni. Familii care nu își permit să-și aducă acasă rudele decedate. Oameni obligați să se împrumute sau să apeleze la sprijinul comunității pentru a acoperi costuri pe care statul român și le-a asumat prin lege, dar refuză să le suporte.
Nu discutăm despre un privilegiu. Discutăm despre un minim gest de respect.
Solicit Guvernului să clarifice dacă există intenția reală de aplicare a acestei legi și să prezinte un calendar concret pentru intrarea ei în vigoare efectivă.
Românii din diaspora nu pot fi folosiți doar atunci când este nevoie de voturi. Statul român are obligații față de ei nu doar în campaniile electorale, ci în fiecare zi.
Comments are closed