În contextul tensiunilor internaționale și al presiunilor crescânde asupra securității energetice, consider că modul în care România își gestionează rezervele strategice de petrol și produse petroliere nu mai poate fi tratat ca o chestiune tehnică sau administrativă, ci ca o problemă directă de siguranță națională!
Din informațiile apărute, recent, în spațiul public rezultă o realitate care, din punctul meu de vedere, este îngrijorătoare: doar aproximativ 56% din rezervele de combustibil ale României se află efectiv pe teritoriul național, restul fiind stocate în alte state și gestionate de operatori privați.
În paralel, ministrul Energiei din coaliția de guvernare susține că România dispune de stocuri de urgență suficiente pentru a acoperi consumul pentru aproximativ 90 de zile, afirmație care, privită izolat, creează o aparență de siguranță. Însă, dacă includem în această ecuație dependența de rezerve aflate în afara controlului direct al statului român, imaginea se schimbă semnificativ.
Din punctul meu de vedere, nu discutăm despre o simplă opțiune logistică, ci despre o vulnerabilitate structurală: într-un scenariu de criză reală, accesul la aceste rezerve externe nu este garantat în mod automat pentru că există riscuri legate de blocaje logistice, decizii suverane ale altor state sau limitări contractuale care pot întârzia sau chiar împiedica utilizarea acestor stocuri.
Consider, domnule minstru, că această dependență nu a fost explicată corect și nici asumată public până în prezent și, în plus, nu avem nici măcar o evaluare transparentă a capacității reale a României de a funcționa exclusiv pe baza rezervelor aflate pe teritoriul național.
În opinia mea, întrebarea esențială este simplă: cât de pregătit este statul român să gestioneze o întrerupere majoră a aprovizionării, în condițiile în care o parte semnificativă a rezervelor se află în afara granițelor?
În același timp, stimați colegi, trebuie să ne întrebăm de ce aceste vulnerabilități, cunoscute de ani de zile, nu au fost corectate și de ce nu există, nici astăzi, un plan clar de creștere a capacității interne de stocare și de reducere a dependenței de soluții externalizate.
Din acest motiv, apreciez că este necesară o reevaluare urgentă a modului în care România își constituie și administrează rezervele strategice, cu accent pe creșterea stocurilor aflate pe teritoriul național și pe clarificarea mecanismelor de acces în situații de criză!
Comments are closed