În declarația politică de astăzi, vreau să vă vorbesc, astăzi, despre situația ambulatoriilor de specialitate.
Pentru cine nu lucrează zi de zi cu aceste noțiuni, ambulatoriul este locul unde te duci la medicul specialist, faci investigațiile, primești diagnosticul și tratamentul, și pleci acasă în aceeași zi. Nu ocupi un pat de spital, nu stai internat degeaba, nu aștepți săptămâni întregi. Într-un sistem sănătos, aici se rezolvă majoritatea cazurilor, iar spitalul rămâne pentru ce este cu adevărat grav.
În România, însă, lucrurile stau pe dos. Oamenii ajung internați pentru afecțiuni care s-ar fi rezolvat într-o dimineață la un cabinet de specialitate, pentru că acel cabinet fie nu există în orașul lor, fie nu are aparatura necesară, fie nu are medic!
Avem, pe hârtie, banii pentru a repara asta. Programul Sănătate are o alocare totală de 3,13 miliarde de euro, din Fondul European de Dezvoltare Regională și din Fondul Social European Plus, iar printre prioritățile lui declarate se află tocmai creșterea calității serviciilor oferite în regim ambulatoriu și consolidarea serviciilor preventive. Deci banii există, direcția este corect stabilită, strategia națională este scrisă. Întrebarea, stimați colegi, este alta: unde ajung acești bani?
Am adresat, de aceea, ministrului interimar al Sănătății o întrebare parlamentară prin care i-am cerut, punctual, ce sume s-au investit din 2023 până astăzi în ambulatoriile de specialitate din județul Vâlcea, în ce localități s-au făcut lucrări, câte proiecte au fost depuse de spitalele vâlcene pe platforma MySMIS2021, în ce stadiu se află și ce valoare cumulează.
Pentru că în județul Vâlcea, unul dintre cele mai muntoase din țară, distanțele decid totul. Un om din Horezu, din Brezoi, de pe valea Lotrului sau din comunele de sub munte nu se urcă într-un tramvai ca să ajungă la un medic specialist, ci face zeci de kilometri, cu ce mijloc de transport găsește, plătește drumul, pierde ziua de muncă și, de multe ori, amână. Iar în medicină, amânarea are un preț: boala care putea fi prinsă la timp ajunge să necesite internare, operație, tratament îndelungat, adică exact ce costă cel mai mult și statul, și pacientul!
Dar mai este ceva, și aici vreau să fiu foarte clar, domnule ministru al sănătății. Degeaba renovăm clădiri și cumpărăm aparatură, dacă nu avem cine să le folosească. Am văzut deja acest tipar: spitale modernizate din fonduri europene în care echipamentele stau nefolosite pentru că nu există medici de specialitate. Am întrebat, prin urmare, ministerul cum se asigură că investițiile în infrastructura ambulatorie din Vâlcea vin la pachet cu personalul medical necesar. Fiindcă un cabinet nou, dar încuiat, este cea mai scumpă formă de risipă pe care o poate produce un stat!
Iar întrebarea aceasta nu este retorică, stimați colegi, într-un moment în care sistemul sanitar românesc funcționează de la o lună la alta. Ministerul Sănătății a anunțat în această lună că a acoperit un deficit imediat de 98 de milioane de lei mutând bani de la programul pentru bolnavii de HIV, de la programul pentru mamă și copil, de la securitatea transfuzională și din salariile medicilor rezidenți, iar pentru noiembrie și decembrie mai are nevoie de 980 de milioane de lei, care depind de o rectificare bugetară. Când statul se împrumută de la un pacient ca să plătească tratamentul altuia, investițiile în prevenție și în ambulatoriu riscă să fie primele amânate, deși ele sunt exact cele care ar reduce presiunea pe spitale.
Ce aștept de la Ministerul Sănătății este un răspuns pe cifre, nu pe principii: câți bani au ajuns în Vâlcea, în ce localități, cu ce termene de finalizare și cu ce personal. Iar dacă județul nostru a primit mai puțin decât altele, atunci vreau să știu de ce, pentru că vâlcenii plătesc aceleași contribuții la sănătate ca toți ceilalți români.
Un ambulatoriu funcțional înseamnă, pentru omul de rând, diagnostic la timp și un drum mai scurt până la medic. Iar pentru stat înseamnă un pat de spital economisit și o boală oprită înainte să devină scumpă. Se pare, totuși, că acest calcul simplu nu a fost încă făcut la București…