De ani de zile se vorbește despre investiții și echilibru regional, însă nordul țării rămâne în afara acestor priorități. Regiunea Nord-Est, cu județul Suceava în prim-plan, este una dintre cele mai slab conectate zone ale României. Lipsa infrastructurii rutiere moderne limitează investițiile, frânează turismul și afectează viața de zi cu zi a oamenilor.
Autostrada A7, tronsonul Pașcani–Suceava–Siret, a devenit simbolul modului în care Moldova este lăsată să aștepte la marginea dezvoltării. Licitațiile s-au încheiat, proiectele tehnice sunt pregătite, dar finanțarea rămâne neasumată. Guvernul invocă programul european SAFE, dar fără garanții și fără termene clare. Decizia nu mai poate fi amânată. Fie se trece la execuție, fie se recunoaște deschis că dezvoltarea Moldovei nu este o prioritate reală pentru acest Guvern.
Situația se repetă și în cazul variantei ocolitoare a orașului Gura Humorului, o lucrare esențială pentru mobilitatea Bucovinei. De ani de zile se fac studii, se dau asigurări și se reiau procedurile, dar proiectul rămâne blocat. În locul unei decizii concrete, Guvernul amână în mod nejustificat aprobarea indicatorilor tehnico-economici, invocând costuri prea mari, deșvaloarea a fost mult redusă față de varianta inițială.
La fel de gravă este și starea drumurilor naționale DN17 și DN17B, care funcționează la limita capacității. Reparațiile temporare nu mai sunt o soluție. Este nevoie de un plan coerent de modernizare, cu finanțare predictibilă și termene realiste.
Toate aceste întârzieri descriu aceeași realitate: o regiune cu potențial uriaș, blocată de birocrație și indecizie.
De aceea, solicit Guvernului României:
– confirmarea oficială a finanțării pentru tronsonul Pașcani–Suceava–Siret;
– aprobarea urgentă a indicatorilor pentru varianta ocolitoare Gura Humorului;
– inițierea unui program multianual de reabilitare a drumurilor naționale din județul Suceava, cu raportare publică a progresului.
Dezvoltarea județului Suceava depinde direct de investițiile în infrastructură, iar integrarea nord-estului tării în rețelele moderne de transport trebuie tratată ca o prioritate națională, nu ca o promisiune reînnoită la fiecare campanie electorală.
Comments are closed