Adresată:
Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României
Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, ministru al Afacerilor
De către: Deputat Robert ALECU
Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 14.02.2025
Obiectul întrebării: Aducerea pe agenda politică bilaterală românoucraineană a subiectului privind necesitatea renunțării autorităților ucrainene la ideologia sovietică a moldovenismului antiromânesc și la promovarea în continuare a politicilor de fragmentare artificială a minorității naționale române din Ucraina în români și „moldoveni” („volohi” etc.)
Stimate domnule prim-ministru,
Stimate domnule ministru,
Românii, ridicându-se la peste 409 000 de persoane, reprezintă numeric a doua minoritate națională (după cea rusă) și prima minoritate neslavă din Ucraina. În perioada ocupației sovietice minoritatea națională română din Ucraina a fost fragmentată artificial pe criteriul apelativelor folosite în raport cu etnicii români (etnonimul propriu Români, infranimul românesc Moldoveni și exonimul Volohi).
Cum este și firesc, legislația română, în speță Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, echivalează semantic și juridic termenii folosiți ca apelative în raport cu românii de peste hotare, specificând, la art. 1, alin (1), că reglementează „drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română – persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”.
Aceeași lege specifică, la art. 1, alin (2) și faptul că din categoria românilor de pretutindeni fac parte, între alții: „persoanele aparținând minorităților naționale, minorităților lingvistice sau grupurilor etnice autohtone române sau care aparțin filonului cultural și etnic românesc, existente în statele din vecinătatea României și alte state, care își asumă identitatea etnică, lingvistică și culturală română față de autoritățile române, indiferent de etnonimul folosit”.
La 16 noiembrie 2023, Ministerul Educației și Științei al Ucrainei a anunțat, printr-un comunicat oficial publicat pe pagina sa de internet, că
„Guvernul Ucrainei a adoptat o decizie privind utilizarea conceptului de “limba română” în loc de “limba moldovenească” în Ucraina.
În prezent, se lucrează la alinierea legislației ucrainene în vigoare cu această decizie, ceea ce include multe acte normative interne. De asemenea, subliniem că toate actele ulterioare ale Guvernului vor fi adoptate ținând cont de aceste acorduri. Și toți funcționarii publici care vor încălca decizia Guvernului vor suporta responsabilitate disciplinară.
Faptele menționate în mass-media despre manualele tipărite se referă la exemplarele aprobate pentru tipar în luna mai a acestui an. Majoritatea acestor manuale au fost tipărite vara, înainte de adoptarea deciziei de a nu utiliza conceptul de “limba moldovenească”. Astăzi, Ministerul Educației și Științei din Ucraina a oprit orice tipărire suplimentară a acestor manuale. De asemenea, se dezvoltă un mecanism pentru înlocuirea exemplarelor tipărite anterior cu manuale în limba română”.
Observăm în context că „decizia Guvernului Ucrainei privind utilizarea conceptului de “limba română” în loc de “limba moldovenească” în Ucraina” nu a fost publicată niciodată în Gazeta Cabinetului de Miniștri al Ucrainei „Curierul Guvernamental” (Газета Кабінета Міністрів України «Урядовий кур’єр») și că, astfel, nu a intrat în vigoare pentru a putea produce efecte juridice.
Abia la 26 decembrie 2024, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a depus în Rada Supremă de la Kiev, cu titlu de inițiativă legislativă, proiectul de lege nr. 12364 cu privire la modificarea unor legi ale Ucrainei în legătură cu actualizarea traducerii oficiale a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. La 11 februarie 2025 proiectul de lege a fost inclus pe ordinea de zi a sesiunii, primind numărul de ordine 4220-IX. Acest proiect prevede excluderea din lista inițială a limbilor regionale sau minoritare din Ucraina a limbii ruse, ca limbă a statului agresor Federația Rusă, precum și a așa-zisei „limbi moldovenești”. În Nota de fundamentare, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei menționează, între altele: „De asemenea, se propune excluderea limbii moldovenești din lista limbilor cărora Ucraina se angajează să le aplice dispozițiile Cartei în legătură cu recunoașterea limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova (la 22 martie 2023, în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea privind recunoașterea limbii române ca limbă de stat, conform căreia termenii “limba moldovenească”, “limba de stat” și “limba oficială” au fost înlocuiți cu “limba română” în legislația moldovenească)”.
Așa cum se cunoaște, distincția dintre etnicii români și „moldoveni” este un construct ideologic creat de propaganda sovietică ruso-ucraineană pentru a diviza artificial, pe criteriu formal terminologic, ansamblul comunității românești. Faptul că avem de a face cu un construct ideologic sovietic este susținut de istorici, sociolingviști, politologi, antropologi etc. Observăm că Ucraina post-sovietică, rămânând tributară conceptului ideologic sovietic (ruso-ucrainean) lansat în 1924 la Harkov privind așa-zisul „popor moldovenesc” și așa-zisa „limbă moldovenească”, continuă să promoveze prin legislație și practici o așa-zisă „,minoritate moldovenească” distinctă de minoritatea națională română. Astfel, constatăm că Ucraina de astăzi tratează diferit chestiunea lingvistică română de chestiunea etnică/națională română din cuprinsul său.
Amintim că, în sensul Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la 2 februarie 1997, „Minoritatea română din Ucraina cuprinde cetățenii ucraineni, indiferent de regiunile în care trăiesc şi care, potrivit opțiunii lor libere, aparțin acestei minorități în virtutea originii lor etnice, limbii, culturii sau religiei lor”.
Dat fiind că apartenența la minoritatea română din Ucraina se stabilește obiectiv inclusiv în virtutea limbii comune, iar autoritățile de la Kiev sunt pe punctul de a renunța la distincția artificială între limba română și așa-zisa „limbă moldovenească”, este de așteptat ca Ucraina să renunțe și la conceptul ideologic al moldovenismului, de sorginte sovietică, și să accepte oficial că are în cuprinsul său o singură minoritate românească, indiferent de apelativele folosite în societatea în privința membrilor acestei minorități (etnonimul Români, infranimele românești Moldoveni, Basarabeni, Bucovineni, Herțeni, Maramureșeni sau exonimul istoric Volohi).
În ceea ce privește apelativele folosite în societate în raport cu persoanele aparținând minorităților naționale ucraineană din România și, respectiv, română din Ucraina, constatăm că autoritățile române recunosc o singură minoritate ucraineană în țara noastră, minoritate care îi înglobează pe toți cetățenii români de origine ucraineană indiferent dacă aceștia sunt apelați cu etnonimul Ucraineni, cu infranimele ucrainene Huțuli, Huțani, Cazaci zaporojeni sau cu exonimul Haholi.
În acest sens se poate vedea inclusivi Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne aprobat de Departamentul Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României și folosit de Institutul Național de Statistică (Unitatea de Coordonare şi Implementare a Recensământului Populației şi Locuințelor 2021). Astfel, Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne din România cuprinde, la rubrica Etnie, etnia Ucrainean, căreia i s-a atribuit, la nivel 1, Codul 1400, specificându-se expres codurile de nivel 2 atribuite etnicilor Ucraineni după cum urmează: Ucrainean (cod 1401), Hahol (cod 1402), Huțul (cod 1403), Huțan (cod 1404), Cazac zaporojean (cod 1405). Totodată, în cuprinsul Nomenclatorului se fac mențiuni clare privind aplicarea acestui instrument oficial de lucru utilizat cu ocazia recensământului populației.
Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne din România cuprinde, la rubrica Limbă maternă, o singură limbă în cazul etnicilor Ucraineni: Limba ucraineană (cod 1400 la nivel 1, adică pentru toți etnicii Ucraineni, și cod 1401 la nivel 2, adică pentru toți etnicii Ucraineni care se declară Ucraineni, Haholi, Huțuli, Huțani sau Cazaci zaporojeni).
Exprimăm opinia că în această situație este imperios ca România, ca stat înrudit preocupat de respectarea drepturilor omului și, în special, a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale (aici aparținând minorității române), să inițieze un dialog constructiv cu autoritățile de la Kiev în vederea determinării acestora să renunțe oficial la conceptul ideologic sovietic al existenței unui așa-zis „popor moldovenesc” distinct de poporul român și, respectiv, a unei așa-zise „minorități moldovenești” în Ucraina, distincte de minoritatea română înrudită.
Acest lucru este necesar cu atât mai mult cu cât România și Ucraina condamnă „actele injuste ale regimurilor totalitare şi de dictatură militară, care în trecut au afectat în mod negativ relațiile dintre poporul român şi poporul ucrainean” şi sunt „convinse că lichidarea moștenirii dureroase a trecutului se poate face doar prin dezvoltarea relațiilor prietenești şi de cooperare dintre cele două popoare, care năzuiesc spre edificarea unei Europe unite, considerând că evaluarea obiectivă a trecutului va contribui la întărirea înțelegerii şi încrederii reciproce dintre cele două state şi popoare”.
De asemenea, acest dialog politic este necesar în condițiile în care Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) aplică în continuare, din rațiuni ideologice de sorginte sovietică, interdicții de intrare în Ucraina tuturor cetățenilor români care exprimă public adevărul că, din punct de vedere etnic, moldovenii sunt români.
În ultimele luni a devenit de notorietate cazul avocatului român Eugen Pătraș, născut în regiunea Cernăuți, căruia, la 7 octombrie 2024, i s-a aplicat, vădit abuziv și în afara competențelor instituționale legale, măsură punitivă de interdicție a intrării în Ucraina, pentru o perioadă de 3 ani, de către Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU).
Acuzația oficială adusă de SBU avocatului Eugen Pătraș îl constituie o afirmație publică făcută de acesta din urmă la 28 mai 2024, cu ocazia întâlniri Avocaților Poporului din Ucraina și România, ținută la Universitatea de Stat din Cernăuți, și anume: „Suntem cca. 500 de mii de români în Ucraina, chiar dacă Stalin ne-a divizat în două părți, în români și moldoveni. După cum din anul trecut am scăpat de limba moldovenească, inventată tot de Iosif Vissarionovici, sperăm ca la un moment dat să scăpăm și de acea divizare, absolut artificială, pentru că în sală sunt și cei care se consideră sau au fost considerați moldoveni, dar, Slavă Domnului, vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții, avem același folclor, avem aceeași gândire, avem aceeași identitate, indiferent că unii sunt considerați români, alții sunt considerați moldoveni”. Astfel, SBU consideră că prin simplu fapt de a fi făcut această afirmație, avocatul Eugen Părtaș, ca reprezentat al minorității etnice române, ar fi discriminat „minoritatea etnică moldovenească” din Ucraina și că acest fapt ar constitui o amenințare gravă la adresa echilibrului etnic și a securității de stat a Ucrainei. Potrivit informațiilor de presă, un „proces de judecată închis” se află, în legătură cu acest caz scandalos, pe rolul instanțelor judiciare din Cernăuți.
De asemenea, constatăm că în prezent pe rolul instanțelor judecătorești din regiunea Odesa se află un dosar împotriva acțiunilor Ministerului Educației și Științei din Ucraina, inițiat de 10 școli publice din localități cu populație preponderent românească din regiunea Odesa (partea acesteia dintre Dunăre, Nistru și fațada basarabeană a Mării Negre) și având ca obiect refuzul Ministerului Educației și Științei de la Kiev a le recunoaște celor 10 școli dreptul de a desfășura procesul de învățământ în limba română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”. Simpla existență a acestui proces de judecată acum, în februarie 2025, confirmă fără posibilitate de tăgadă că Ministerul Educației și Științei al Ucrainei a renunțat doar formal și ipocrit, de ochii lumii, la sintagma ideologică sovietică „limba moldovenească” și că nu dorește ca cele 10 școli publice din localități cu populație etnic română să desfășoare educația și instrucțiunea în limba română.
Constatăm că, prin acest tip de abordări ideologice de factură sovietică, cum este și decizia ideologică și vădit abuzivă din 7 octombrie 2024 a Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) împotriva avocatului Eugen Pătraș, precum și poziția de ostilitate a Ministerului Educației și Științei de la Kiev împotriva celor 10 școli din regiunea Odesa, Ucraina se menține, din păcate, în aceeași linie cu Federația Rusă și regimul separatist marionetă din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, regim având în frunte, fără excepție, căpetenii deținătoare atât a cetățeniei ruse, cât și a cetățeniei ucrainene.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne comunicați punctual:
1. Dacă subiectul recunoașterii oficiale a unei singure minorități naționale române în Ucraina, nefragmentate pe criteriul formal al
apelativelor folosite în societate în raport cu membrii minorității, a făcut sau nu până în prezent obiectul dialogului politic românoucrainean.
2. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la punctul precedent, vă rugăm să specificați când, în ce cadru și în ce formă, precum și cu ce rezultat concret s-a ținut acest dialog politic, care au fost pozițiile exprimate de cele două părți.
3. În eventualitatea unui răspuns negativ la punctul 1 al întrebării parlamentare, vă rugăm să indicați motivele obiective și temeinice pentru care partea română nu a inițiat un asemenea dialog politic, precum și previziunile părții române pentru inițierea unui asemenea dialog politic atât de necesar.
4. Dacă partea română consideră necesar să propună părții ucrainene semnarea unui document comun sau lansarea unei Declarații politice comune privind identitatea etnică a minorității române din Ucraina, indiferent de apelativele folosite în societate în raport cu membrii acestei minorități, precum și identitatea etnică a minorității ucrainene din România, indiferent de apelativele folosite în societate în raport cu membrii acestei minorități. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să vă referiți la un orizont concret de timp în care realizarea unui asemenea deziderat politic este posibilă.
5. Dacă partea română, în speță MAE, a reacționat oficial în cazul interdicției aplicate de către SBU avocatului Eugen Pătraș sub pretexte de natură ideologică de sorginte sovietică, dacă domnului avocat i s-a acordat sau nu asistența necesară de către partea română.
6. Dacă partea română, în speță MAE și Guvernul, a avut sau nu o reacție politică în legătură cu refuzul Ministerului Educației și Științei de la Kiev de a accepta ca în cele 10 școli publice din regiunea Odesa procesul de învățământ să se desfășoare în limba maternă română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”. În eventualitatea unui răspuns afirmativ, vă rugăm să specificați când anume a avut loc o asemenea luare de poziție și care a fost reacția părții ucrainene, în speță a Cabinetului de Miniștri, a MAE al Ucrainei și a Ministerului Educației și Științei al Ucrainei.
7. Dacă partea română le-a acordat sau nu asistență juridică necesară celor 10 școli publice din regiunea Odesa în procesul inițiat contra refuzului Ministerului Educației și Științei al Ucrainei de a permite instruirea și educația elevilor în limba maternă română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”.
Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite. Vă rugăm să atașați răspunsurilor dumneavoastră copii după orice act oficial sau înscris aferent chestiunii care face obiectul acestei întrebări parlamentare.
Vă rugăm să transmiteți răspunsurile dumneavoastră în scris.
Nu există răspunsuri