“Mugur Călinescu, elevul-erou care a plătit cu viaţa dorinţa de libertate”
În dimineaţa zilei de 29 septembrie 1981, muncitorii botoşăneni angajaţi ai restaurantelor şi magazinelor din Centrul Vechi sau de pe Calea Naţională, treceau, ca de obicei, pe lângă clădirea impunătoare a Comitetului Judeţean al PCR, astăzi sediul Prefecturii şi al Consiliului Judeţean Botoşani. Îndreptându-şi privirile către peretele lateral al clădirii, trecătorii rămân înmărmuriţi. Pe zid scria apăsat, cu litere mari, cu cretă colorată albastră, un strigăt de revoltă: “Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile.” Aşa ceva era de neimaginat în plină epocă comunistă.
În aceeaşi zi şi în cele care au urmat, alte mesaje, scrise cu aceeaşi cretă albastră, apăreau în diferite puncte din oraş: “Vrem hrană şi libertate”, “Ne-am săturat de mizerie”, “Vrem dreptate, vrem libertate”, “Cetăţeni, nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile”.
Securitatea a intrat imediat în alertă, bănuindu-se că în spatele lozincilor ar acţiona o organizaţie, un agent străin sau un luptător anticomunist experimentat care ar fi scăpat vigilenţei Securităţii. Miliţia şi Securitatea mobilizează un impresionant dispozitiv de lucrători operativi in cadrul operaţiunii “Panoul”.
Pe 18 octombrie 1981, un agent al Securităţii îl prinde în flagrant pe “teroristul” care sabota orânduirea socialistă chiar în timp ce scrijelea “Jos comunismul”. Nu era un agent străin şi nici un luptător anticomunist experimentat din munţii României. Era un puşti de 17 ani îmbrăcat în uniformă, elev al Colegiului Naţional A.T. Laurian din Botoşani, care-şi striga nemulţumirea pe zidurile clădirilor, chemând populaţia la luptă. Se numea Mugur Călinescu.
Din momentul în care este prins, pentru Mugur Călinescu şi pentru familia lui începe calvarul, după metodele binecunoscute ale Securităţii ceauşiste. Urmează marginalizarea, oprobriul public, este declarat duşman al poporului, pică examenele de admitere la facultate iar părinţii sunt hărţuiţi la locul de muncă. Din 1981 şi până în 1985 este anchetat în permanenţă, fiind ţinut la Securitate şi câte 24 de ore.
În urma anchetelor, din copilul plin de viaţă, Mugur devine un om abătut, retras, tăcut, şi nu povesteşte maniera în care decurg anchetele la Securitate nici măcar familiei: “Lasă mamă, că nu trebuie să ştii tu…”. După doar patru ani, deşi anterior era sănătos tun, Mugur Călinescu se îmbolnăveşte de leucemie, şi după un an de chinuri groaznice moare pe un pat de spital la Iaşi, la numai 21 de ani, existând suspiciunea că ar fi fost otrăvit sau iradiat in timpul anchetelor la Securitate.
În 2008, Mugur Călinescu, elevul de la Botoşani, a fost declarat erou anticomunist.
Victimă a unui sistem bolnav care a corupt sufletele oamenilor, Mugur ne-a dat un exemplu de curaj pe care trebuie să-l păstrăm viu în noi.
Astăzi trăim vremuri sumbre, se vrea creşterea finanţării serviciilor secrete, se vor a fi trecute legi care să permită SRI acces nelimitat la datele personale ale cetăţenilor, la viaţa lor privată.
Guvernanţii noştri vor să ofere o putere suprastatală serviciilor secrete, istoria se repetă în faţa noastră, iar noi rămânem pasivi în faţa unui pericol care va însemna să ne pierdem din nou libertatea de exprimare, de gândire, libertatea de a fi!
Se va ajunge la un sistem la fel de represiv precum sistemul care l-a ucis pe tânărul Călinescu, ba chiar mai rău!
Nu putem lăsa istoria să se repete, stimaţi colegi!
Trebuie să ne împotrivim oricărei iniţiative de acest gen, asta dacă ne dorim ca puterea să rămână la noi, cetăţenii acestei ţări, şi nu în mâinile unor domni cu gulere albe şi ochi albaştri.
În încheiere, aş dori să mă înclin în faţa sacrificiului suprem pe care Mugur Călinescu l-a făcut, în numele libertăţii!
Nu există răspunsuri