Deputatul AUR Sorin Muncaciu atrage atenţia asupra costului tot mai mare al datoriei publice, arătând că în primele şapte luni ale anului 2026 România a plătit 40,12 miliarde de lei doar pe dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Parlamentarul subliniază că ţara se împrumută prea des pentru a acoperi deficite structurale şi cheltuieli ineficiente, iar nota de plată este trecută în dreptul românilor pentru a o achita.
“Cifrele execuţiei bugetare din 2026 ne obligă să privim dincolo de discursurile optimiste şi să analizăm una dintre cele mai grave vulnerabilităţi economice ale României: costul uriaş al datoriei publice acumulate şi modul în care au fost utilizaţi banii împrumutaţi în ultimii ani.
În primele şapte luni ale anului 2026, România a plătit 40,12 miliarde de lei numai pentru dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Înseamnă aproximativ 190 de milioane de lei în fiecare zi doar pentru costul datoriei.
Aceasta este adevărata factură a unei politici bugetare în care împrumutul a devenit prea des substitut pentru reformă.
Problema nu este faptul că un stat se împrumută. Toate economiile moderne folosesc datoria publică. Problema fundamentală este pentru ce te împrumuţi, la ce cost şi ce rămâne în urma banilor cheltuiţi.
Dacă împrumuţi miliarde pentru infrastructură productivă, spitale, irigaţii, energie, industrie, cercetare sau proiecte care generează dezvoltare economică, datoria poate reprezenta o investiţie în viitor.
Dar atunci când împrumuturile acoperă ani la rând deficite structurale, cheltuieli curente, ineficienţă administrativă şi proiecte fără randament economic suficient, datoria devine o povară. Iar România începe să simtă această povară.
În 2026 ajung la scadenţă datorii de aproximativ 150 de miliarde de lei, circa 30 de miliarde de euro, care trebuie rambursate sau refinanţate. Pentru perioada 2027-2030, o analiză recentă estimează la aproximativ 83,9 miliarde de euro principalul datoriei publice ajuns la scadenţă, fără a include deficitele viitoare, dobânzile şi noile împrumuturi.
Acesta este mecanismul periculos: ne împrumutăm inclusiv pentru a refinanţa datorii contractate anterior, iar o parte tot mai importantă din resursele bugetului este absorbită de serviciul datoriei.
În primele şapte luni din 2026, deficitul bugetar a fost încă de 48,08 miliarde de lei, chiar dacă s-a redus semnificativ faţă de aceeaşi perioadă din 2025.
Statul a cheltuit 460,39 miliarde de lei, în timp ce veniturile au fost de 412,31 miliarde.
Trebuie însă spus şi un lucru important pentru o analiză corectă: investiţiile publice au ajuns în aceeaşi perioadă la 76,51 miliarde de lei, în creştere cu aproximativ 24%. Aşadar, nu putem afirma că întreaga datorie a fost “risipită”.
Problema este că România a acumulat deficite atât de mari încât nici investiţiile realizate nu justifică dimensiunea dezechilibrului şi costurile tot mai mari ale finanţării.
Ca deputat AUR, consider că trebuie să punem o întrebare simplă: ce patrimoniu economic a rămas României în urma fiecărui miliard împrumutat?
Unde sunt marile capacităţi energetice? Unde sunt autostrăzile şi căile ferate modernizate la nivelul necesar economiei? Unde sunt sistemele de irigaţii, spitalele moderne, infrastructura industrială şi investiţiile strategice capabile să producă venituri pentru următoarele decenii?
Nu este acceptabil ca nota de plată să fie transferată permanent către cetăţeni prin taxe mai mari, austeritate sau reducerea investiţiilor viitoare.
40 de miliarde de lei plătite în doar şapte luni pe dobânzi reprezintă un avertisment. Sunt bani care nu mai pot fi folosiţi a doua oară pentru spitale, şcoli, agricultură, infrastructură sau sprijinirea economiei româneşti.
România are nevoie de o schimbare fundamentală a filozofiei bugetare: împrumuturile trebuie orientate prioritar către investiţii care produc valoare, cheltuielile neproductive trebuie reduse, proiectele publice trebuie evaluate după randamentul lor economic, iar fiecare leu împrumutat trebuie justificat în faţa contribuabilului.
Datoria publică nu este o abstracţiune contabilă. Este o factură. Iar atunci când banii împrumutaţi sunt administraţi prost, factura o plătesc românii care muncesc astăzi şi copiii lor mâine.
România nu mai poate continua după principiul: împrumutăm astăzi, cheltuim astăzi şi lăsăm generaţiile următoare să achite nota de plată”, a declarat deputatul AUR, Sorin Muncaciu.
Comments are closed