DECLARAȚIE POLITICĂ
Adresată de către domnul senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 Neamț
Grupul parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 18.05.2022
Titlul declarației: Petre Petrea
Stimate domnule președinte Florin Cîțu,
Stimați colegi,
S-a născut pe 6 iulie 1921, în satul Pleșcoi din județul Buzău. Camarazii, în semn de afecțiune, îi spuneau Nea Petrică, chiar dacă în timpul vieții clandestine se recomanda cu numele de Grigorescu.
Petre Petrea a fost unul dintre acei români care au îndrăznit să se opună ocupației sovietice, aderînd la un grup de rezistență din Munții Buzăului, grup condus de avocatul Nicolae Păun.
În mai 1948, Petre Petrea se va angajat la schela petrolieră Berca. În timpul arestărilor masive din 14-15 mai, își va ascunde un camarad fugar în propria vie, scăpîndu-l astfel de închisoare. În iunie același an va scăpa el însuși de pericolul arestării, fugind de acasă și alăturîndu-se grupului de rezistență.
Cum primise sarcina de a procura alimente pentru camarazi, va face lungi deplasări nocturne (de pildă, a mers pe jos 60 km pînă în satul Pleșcoi). În mai multe rînduri va reuși să scape ca prin urechile acului de încercuirea Securității.
Îmbolnăvindu-se, va fi internat clandestin de un prieten medic. În spital fiind, va afla de capturarea grupului de rezistență, și cum Securitatea începuse să facă verificări în fișele pacienților, va fi silit să părăsească așezămîntul medical.
În cele din urmă va fi prins în casa surorii din Valea Sibiciului, fiind anchetat la Securitatea din Pătîrlagele. Va fi mutat la Buzău, unde va trece printr-o anchetă extrem de dură, fiind literalamente călcat în picioare. Cu toate acesta, nu-și va trăda fraţii. În încercarea de a-l face să vorbească, securiștii i-au simulat execuţia prin împuşcare, dar Nea’ Petrică a rămas neclintit. Torturile inimaginabile îl împing cu gîndul la sinucidere, dar în ultimul moment, ca printr-un semn divin, în fața ochilor îi apare mama. Înțelegînd că Dumnezeu i-a trimis semnul spre a-l salva de la pierzanie, renunță la intenția de a-și curma viața.
Va fi condamnat la 4 ani de detenție, alături de un grup de 12 camarazi buzoieni. Chinurile din perioada de anchetă i-au lăsat urme vizibile pe trup. Neavînd parte de tratament medical, coastele rupte, străpungîndu-i pielea, i-au provocat plăgi infectate.
Va fi mutat ulterior la penitenciarul-spital de TBC de la Tîrgul Ocna, unde îi va cunoaște pe mărturisitorii lui Hristos (Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Victor Corbuț, Jenică Popescu, Aristide Lefa, Constantin Voicescu, Mihai Lungeanu).
Va fi eliberat în 1955, după șase ani de detenție.
Se va angaja la schela petrolieră din Moinești, apoi la o întreprindere din Onești, oraș unde avea să se căsătorească, soția dăruindu-i doi copii.
În noaptea de 17-18 iunie 1958, în cadrul unui alt mare val de arestări politice, va ajunge din nou în închisoare. După o anchetă de 15 luni, timp în care nu doar că i-au fost distruse iremediabil timpanele, dar pe deasupra a fost injectat cu substanțe psihotrope, în vederea anihilării voinței, va fi condamnat la 18 ani de muncă silnică.
Ultima parte a detenției o va petrece în lagărele de muncă de la Salcia și Insula Mare a Brăilei. Va fi eliberat în urma grațierii din 1964. După eliberare, în ciuda încercărilor Securității de a-l racola drept informator, va refuza să cedeze.
După decembrie 1989 va fi un membru de bază în Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. În anul 2019, la aproape 98 ani, Petre Petrea, încheindu-și misiunea pe pămînt, va trece dincolo.
Oameni ca Petre Petrea nu mor atunci cînd mor, conduita lui fiind astăzi un model de bravură fără scăderi de caracter.
Sînt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pomenesc numele lui Petre Petrea.
Nu există răspunsuri