Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 30.06.2021.
Stimată doamnă președinte Anca Dragu,
Stimați colegi,
Cu trecerea timpului, personalitatea lui Demostene Andronescu își adeverește tot mai mult valoarea.
Născut pe data de 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, a fost pentru scurt timp copil de trupă, apoi elev la Liceul Comercial, pe care l-a absolvit în 1948. S-a înscris la Facultatea de Istorie din București la puțin timp după preluarea puterii de comuniști, când România intra într-o zodie a terorii, cu arestări în masă menite a-i decapita ierarhia valorică.
Activitatea anticomunistă a lui Demostene Andronescu a început după răsturnarea din 23 august, pe care a perceput-o ca pe un act de trădare, la fel cum pe regimul nou instaurat l-a privit ca pe un jug ilegitim impus de cotropitori.
Fratele său, întors cu Divizia ”Tudor Vladimirescu” din Rusia, a încercat zadarnic să-l convertească la noua ideologie, drept care Demostene Andronescu avea să se implice intens în acțiuni îndreptate împotriva noii puteri din România comunistă.
Arestat în 1952 și deținut în închisorile Jilava și Gherla, a fost eliberat în 1955 cu ”aceeași mentalitate și aceleași sentimente față de regim”. Revoluția din 1956 de la Budapesta i s-a părut că oferă o rază de speranță, urmarea fiind că Andronescu i-a îndemnat pe studenți să se revolte împotriva autorităților comuniste. A fost arestat din nou și a primit o condamnare de douăzeci de ani. Ajuns la Aiud, a fost marcat de pleiada de personalități culturale care erau închise acolo. Memoriile din închisoare, ”Reeducarea de la Aiud”, le pune în lumină anvergura spiritului.
”Tânărul mânz”, după propria expresie, le-a avut drept dascăli pe câteva din legendele vii ale infernului concentraționar. La Aiud i-a avut camarazi de detenție pe Nichifor Crainic, Gheorghe Manu, prințul Alexandru Ghica, Nistor Chioreanu, Radu Gyr, Bartolomeu Anania, Constantin Gane, Aurel State și pe mulți alții, adevăratele conștiințe întemnițate ale națiunii române. Aici a compus prima sa poezie, firește, în gând, singura posibilitate de creație literară în acele condiții carcerale. Pătrunse de fior mistic, poeziile lui Andronescu sunt lipsite de orice umbră de sentimentalism.
Martor al reeducării declanșate la Aiud sub supravegherea colonelului Crăciun, Demostene Andronescu a descris-o după 1989, lăsându-ne o analiză precisă, onestă și extrem de subtilă a unui fenomen pe cât de complex, pe atât de deconcertant.
A fost eliberat de la Aiud printre ultimii, cu capul sus, rezistând ultimei tentative de racolare încercate de locotenent-colonelul Enoiu, șeful Anchetelor și fiara Ministerului de Interne. Cum biletul de eliberare cerea drept condiție preliminară o ”declarație-angajament”, Andronescu a refuzat s-o semneze, prilej cu care Enoiu i-a făcut un reproș cântărind cât o apologie: ”Tot bandit ai rămas!”
Cu discreție, dar și cu fermitate, fără a afișa o bravadă de operetă ori o frondă mimată, dimpotrivă, de multe ori minimalizându-și acțiunile curajoase ori atitudinile de înfruntare deschisă a Golem-ului, Demostene Andronescu a reprezentat o conștiință a generației lui, afirmând cu demnitate crezul unei epoci spre care ne întoarcem cu reverență.
Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pot rosti numele lui Demostene Andronescu.
Vă mulțumesc,
Sorin Lavric, senator AUR
Comments are closed