Domnule Președinte,
Stimați colegi,
Știm cu toții că răbdarea, empatia și ospitalitatea sunt caracteristici ale poporului român, manifestate și apreciate de-a lungul timpului de către toți cei care au venit pe meleagurile noastre. În România vei fi mereu întâmpinat cu brațele deschise și cu multă căldură sufletească.
Odată cu începutul conflictului din Ucraina, România s-a implicat intens, acordând ajutor umanitar, atât în țara vecină, cat și pe teritoriul nostru. Au fost un efort, o mobilizare și o dorință de a ajuta care s-au manifestat de la instituțiile guvernamentale până la organizațiile civice și oamenii simpli. Am oferit locuri de cazare, hrană, apă, ajutor medical, asistență în cele mai variate forme multor refugiați. Mă mândresc că țara noastră a arătat atâta compasiune și generozitate, în spiritul creștinesc ce ne caracterizează. Desigur, nu putem afirma același lucru referitor la alte țări învecinate.
Dar până unde poate ajunge această bunăvoința? Mă tem că generozitatea românească se poate manifesta uneori în forme de-a dreptul curioase. Nu trebuie să ne atentam identitatea prin exagerarea semnificației ajutorului acordat și nici demnitatea, nici rațiunea în numele acelui ajutor. Am fost martori la multiple cazuri de arborare pe clădiri oficiale din România a drapelului ucrainean, fără a fi vorba de o vizită oficială, fapt care în mod evident contravine Legii 75/1994. Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități şi reuniuni internaționale.
În ce țară s-a mai văzut așa ceva? Oare nu este suficient că deja avem drapele cu alte însemne de natura separatista pe teritoriul României ?
Mai nou, am început să schimbăm indicatoarele rutiere cu unele scrise în rusă și ucraineană. Oare nu există hărți și GPS, sau ucrainenii nu știu să citească literele latine? Oare chiar am ajuns la culmea prostiei sau este manifestarea dresajului politic la care suntem supuși ?
La Galați a fost înaintată propunerea de către un partid politic de a redenumi o stradă cu un nou nume: „Eroii Ucrainei”. Înțelegem suferința prin care trece poporul ucrainean, dar propunerea ni se pare nepotrivită și exagerată. Având în vedere faptul că încă se află la stadiul de dezbatere publică, AUR Galați vine cu propunerea de a alege un nume care să evoce un episod la fel de dureros din istoria noastră românească, de exemplu masacrul celor peste 3000 de români care, în urmă cu 81 de ani, încercau să se refugieze în România, dar au fost executați de către grănicerii sovietici. Suntem convinși că denumirea de „Strada Martirilor de la Fântâna Albă” ar fi mult mai potrivită și necesară pentru cinstirea memoriei celor ce și-au pierdut viața atunci.
În aceeași tematică se înscrie și campania demarată de către autoritățile ucrainene, prin ambasadele lor, de a solicita statelor să schimbe numele străzilor unde se află ambasadele Rusiei cu nume care să conțină cuvinte și sintagme precum „Ucraina”, „Ucraina Liberă”, „Ucraina Independentă”, „Eroii Ucrainei” etc. Aflăm că o solicitare de schimbare a denumirii unei părți din Șoseaua Pavel D. Kiseleff a fost trimisă și Primarului Bucureștiului. Sper că autoritățile române vor avea discernământ și nu vor răspunde unui asemenea demers care mi se pare exagerat și abuziv.
Nu există răspunsuri