Adresată de către domnul senator: SANDU Mircea – Ionuţ
Circumscripția electorală: Nr. 20, Gorj
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: Avem nevoie de un plan național pentru un nou „baby boom”
Stimaţi colegi,
România se apropie de momentul în care generația „decrețeilor” va ieși la pensie.
Aceasta înseamnă că piramida vârstelor se va inversa iremediabil, iar raportul dintre pensionari și populația activă va înclina tot mai accentuat în favoarea celei dintâi categorii.
România se numără, din păcate, printre țările cele mai afectate de sporul natural negativ.
În anul 2024, în țara noastră s-au născut aproximativ 160.000 de copii, în timp ce peste 267.000 de români au decedat.
Am pierdut echivalentul unor orașe precum Baia Mare, Buzău, Satu Mare, Botoșani, Suceava, Drobeta Turnu-Severin sau Târgu Jiu.
Mai grav este faptul că declinului natalității i se adaugă migrația externă masivă din perioada 1990–2007, care a generat o a doua scădere demografică – una ce, în absența unor intervenții excepționale, nu va mai putea fi stopată în următorii 50 de ani, potrivit profesorului Vasile Ghețău, director al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române și profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universității din București.
Este de remarcat faptul că, în ultimii ani, diferența dintre emigrare și imigrare s-a redus ca pondere în scăderea populației, comparativ cu anii anteriori aderării la Uniunea Europeană.
Principalul motiv de îngrijorare rămâne însă prăbușirea natalității, care atinge noi „recorduri” negative de la an la an.
Această involuție are o cauză culturală profundă, generată de schimbarea atitudinilor, obiceiurilor și aspirațiilor. Cu toate acestea, responsabilitatea autorităților pentru lipsa de acțiune din ultimii ani nu poate fi ignorată.
Partidul Alianța pentru Unirea Românilor nu poate considera criza demografică profundă drept un subiect secundar.
Oricât de importante și urgente ar fi economia, inflația sau securitatea națională, toate acestea își pierd sensul într-un spațiu geografic depopulat, cu o societate îmbătrânită, epuizată și fără orizont.
Obiectivul nostru este acela de a sprijini formarea cât mai multor familii în România — familii numeroase, stabile și longevive — care să beneficieze de un mediu economic, social și afectiv adecvat dezvoltării personale, dar și de o protecție reală din partea statului. Doar astfel putem asigura continuitatea și dezvoltarea demografică, economică, socială și culturală a națiunii române.
Pornind de la această realitate, am analizat modele de bună practică din alte state, în vederea identificării unor măsuri care ar putea fi adaptate și aplicate în România, pentru a genera un „baby boom” care să reechilibreze piramida vârstelor.
Aceste politici, ajustate corespunzător și completate cu cele deja existente — a căror păstrare este esențială — ar putea conduce la consolidarea unor tendințe pozitive, care să încetinească declinul demografic.
Și, întrucât căsătoria și întemeierea unei familii reprezintă factorul decisiv în decizia de a avea copii, primul obiectiv trebuie să fie formularea unor politici familiale eficiente.
Astfel, am identificat în țări apropiate cultural și civilizațional de România — precum Franța și Ungaria — exemple de politici familiale eficiente și replicabile. Franța s-a remarcat printr-o natalitate relativ ridicată, iar Ungaria a implementat un program fiscal și locativ care a dus la o creștere vizibilă a numărului de familii întemeiate. Din experiența acestor două state, apreciem că următoarele direcții sunt esențiale pentru formularea unor politici familiale eficiente:
Politica familială trebuie să includă un ansamblu coerent de măsuri fiscale, politici pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, reconcilierea dintre viața profesională și cea de familie, precum și servicii accesibile care să permită părinților să rămână activi profesional pe termen lung.
Fertilitatea ridicată presupune împărțirea responsabilităților în mod egal între bărbați și femei. Politicile familiale trebuie să fie completate de politici privind ocuparea forței de muncă și locuirea, pentru ca familiile să poată construi un proiect comun stabil. O politică familială eficientă trebuie să fie durabilă, predictibilă și pe termen lung. Sistemul fiscal ar trebui să încurajeze familiile în detrimentul concubinajului și să sprijine în mod activ familiile cu copii. Autoritățile publice trebuie să recunoască și să sprijine toate formele de familie: nucleare, monoparentale sau numeroase.
Politica familială trebuie să țină cont de întreaga durată a existenței familiei. Nu doar copilul mic are nevoie de sprijin, ci și adolescentul aflat în dificultate, soțul bolnav sau părintele în vârstă aflat în pierdere de autonomie.
În concluzie, strategiile politice nu se pot face în grabă sau pe fondul scandalurilor de moment, ci necesită colaborare transpartinică, profesionalism și o viziune profundă din partea celor care conduc vremelnic destinele acestei țări.
Până în prezent, din păcate, acest tip de abordare a lipsit.
România are nevoie urgentă de o politică familială și demografică. Dar, mai înainte de toate, are nevoie de alți guvernanți.
Comments are closed