Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Declaraţia politică se numeşte “De ce tace România în problema românilor «vlahi» din Valea Timocului?”.
Stimate domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
După alegerile parlamentare din Serbia, din 21 iunie 2020, sunt reprezentate în Parlamentul de la Belgrad minorităţi cu un număr comparabil cu cea română sau chiar mai reduse, precum cea maghiară, musulmanii sau albanezii, însă românii din Banat – Voivodina – şi “rumânii” sau “vlahii”, cum li se mai spune, din Valea Timocului nu sunt deloc reprezentaţi în Parlament.
Deşi sunt reprezentaţi prin Partidul Neamului Românesc din Serbia, condus de dr. Predrag Bălaşevici, românii din comunităţile istorice, care îşi reafirmă identitatea după două secole de asimilare etnică, sunt complet abandonaţi de Ţara Mamă.
România tace. Tace preşedintele Iohannis, tac Guvernele Orban şi Cîţu, iar ministrul de externe, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni sau vechile partide parlamentare din România nu au avut nicio reacţie în urma alegerilor generale din Serbia.
Aflaţi, Domniile Voastre, stimaţi reprezentanţi ai poporului român, că românii din Serbia încă nu au auzit de Eminescu, fiind supuşi unei asimilări etnice fără precedent, sunt lipsiţi de elementara educaţie în limba română, de dreptul de a avea biserică şi posturi de radio şi televiziune în limba maternă. În schimb, diplomaţii români au fost menţinuţi sau chiar promovaţi.
Cauza este România. Vorbim despre lipsa unei strategii naţionale româneşti şi a unui pact naţional pentru neamul românesc, care se impun mai mult ca oricând.
În Serbia trăiesc peste 300.000 de “rumâni” sau “vlahi”, în limba sârbă, în peste 200 de sate pur româneşti sau parţial româneşti.
Într-o familie cu trei sau patru generaţii, străbunicii vorbesc doar româneşte, în timp ce nepoţii nu ştiu deloc sau aproape deloc limba română. În nicio localitate din Timoc, limba română nu este folosită în administraţia locală sau în inscripţionarea localităţilor. Nu există niciun monument care să reprezinte o personalitate istorică sau culturală de origine etnică română, iar campaniile publice antiromâneşti sunt tot mai dese şi mai agresive în Serbia.
Contrar Legii româneşti nr. 299/2007, republicată, nici chiar Ministerul de Externe român nu recunoaşte nici acum etnicii “vlahi” sau “rumâni” ca fiind români de pretutindeni.
Nu există răspunsuri