Suntem, la nivel internațional, martorii unei schimbări de paradigmă în timp real. Una în care Statele Unite ale Americii își vor menține sau restabili supremația la nivel global prin utilizarea puterii sale economice, militare si tehnologice.
Obiectivele de politică externă vor fi cele care vor determina alianțele, ca într-o vastă hartă de piese de puzzle interșanjabile. Oportunitatea poate fi extraordinară, dacă știm să o aducem în favoarea noastră.
Ne întoarce aceasta realitate la cuvintele Lordului Palmerston, prim ministru al Imperiului britanic la jumatatea secolului al XIX lea, și practic la o revenire a geopoliticii la principiile acelor vremuri.
Le voi rosti în engleză, și nu doar din motive de ritm al frazei:
“We have no eternal allies, and we have no perpetual enemies. Our interests are eternal and perpetual, and those interests it is our duty to follow.”
De asemenea, suntem martorii unei intenții de reconfigurare inclusiv în ceea ce privește teritoriul, în care vechile alianțe vor fi puse la încercare în principiile și valorile care le-au unit până în prezent, cu un potențial serios de luat în calcul, de transfer al acestei intenții inclusiv în spațiul central si est european.
În plus, statele europene si cele membre NATO întampină aceasta noua realitate, greu încercate de criza energetică generată de decuplarea de la hidrocarburile rusești, cu o factura a reconstructiei Ucrainei ce va trebui suportata in mare masura de SM si cu o cerere din partea noii admin americane de sporire a cheltuielilor de apărare până la nivelul a 5% din PIB.
Este o reconfigurare care ne îndeamnă mai mult ca niciodată la trezire, la adaptare activă. La strângerea rândurilor cu adevărat.
În care diplomația românească trebuie să strălucească, prin performanță și rezultate cuantificabile, să își regăsească, la polul opus realității pe care o cunoaștem de prea mulți ani, vocația relevanței și a elitei, activitatea susținută și în interes național, să devină vector solid de promovare a imaginii, a valorilor și a economiei românești.
Obiective imposibil de realizat în configurația actuală, cu un lider lipsit de carismă, prizonier al unor vechi mentalități, necunoscut în rețelele relevante care să facă România respectată și auzită la nivel internațional, incapabil să construiască și să implementeze o strategie de succes, adaptată noilor realități.
Domnul Hurezeanu este un paseist. Un om al trecutului în zorii unei noi ere la nivel global și regional.
Ministerul român de Externe are nevoie, mai mult ca oricând, de o diplomație tonică, revigorată, care să gândească și să acționeze creator, să iasă din tiparele clasice.
Avem nevoie de negociatori veritabili prin care diplomația să își regăsească vocația sa ancestrală, practicată cu mult succes în anii săi de glorie, aceea de profesiune a PĂCII.
Domnul Hurezeanu nu a înțeles că diplomația este și o armă, aceea a supraviețuirii unei națiuni care, o bună parte a istoriei ei, a trăit sub jug străin și în condiții de adversitate și amenințări continue.
Ce poate pleda mai bine în favoare țărilor mici cu diplomați bine pregătiți, care le câștigă prietenia și sprijinul celor mari și mici deopotrivă, care să nu accepte agende fixate de alții, care să aibă capacitatea de a lucra cu opuși inseparabili, care să asigure respectabilitatea lor și, mai presus de orice, să promoveze cu credință și cu dragoste de țară interesele vitale ale României?
În istorie, un diplomat de mare calitate devine un exponent sau o emblemă a statului său, indiferent de dimensiunea lui sau momentele grele prin care trece. E adevărat pentru Machiavelli al Florenței, Talleyrand al Franței, Metternich al Austriei sau Titulescu al României.
Statul român trebuie să navigheze prin aceste ape tulburi cu o diplomație transformațională, ambițioasă, care să deschidă orizonturile prosperității către meridiane mult mai largi și care să aibă capacitatea, sufletul și voința de a contribui la modelarea viitorului colectiv.
Ministrul român de externe trebuie să conducă o diplomație personală, o diplomație mare, care să fie relevantă, indiferent de context, relevantă și înțeleaptă mai ales în perioade de criză.
Nimic din toate aceste imperative nu sunt identificabile în mandatul domnului ministru Hurezeanu.
Este timpul să investim în diplomație anticipativă, în educație anticipativă și să redăm corpului diplomatic românesc forța care o plasa în vremea vizitelor lui Henry Kissinger la București, în plin Război Rece, printre primele 5 puteri diplomatice ale lumii, după cum el însuși o mărturisea.
Avem nevoie de lideri puternici, lideri vizionari, care să aibă capacitatea de a completa creator si benefic politica externă și comerțul României cu noi direcții și noi parteneriate care pot fi valorificate în interesul național românesc, inclusiv în spații terțe ai căror lideri și ale căror proiecte și viziuni de dezvoltare am avut privilegiul să le cunoaștem îndeaproape.
Orientul Mijlociu, Africa, Asia, spații în care Romania are înca un avantaj comparativ și un brand de țară ce pot fi resuscitate, daca există voință politică și capacitate administrativă.
Între timp, în MAE, în total contratimp cu istoria, domnul ministru Hurezeanu a desființat de curând portofoliul coordonat la nivel de secretar de stat pentru toate aceste regiuni și a atomizat importanța lor și valoarea adăugată reală pe care acestea le pot aduce politicii externe românești și dimensiunii economice, comerciale și educaționale ale acesteia.
Avem nevoie de o diplomație economică REALĂ, cu profesioniști, cu mecanisme ce încă se pot corecta, chiar și în al 12 lea ceas.
Nimic din toate acestea nu au contat în strategia izolării, nimic nu a împiedicat deriva profundă în care se găsește diplomația românească în mandatul domnului Hurezeanu.
Istoria nu va reține nimic din mandatul domniei sale. Nici măcar erorile.
Toate aceste circumstanțele locale sau internaționale în care ne aflăm ar trebui să ne încurajeze să ne amintim înțeleptul apel la deșteptare al lui Winston Churchill: „Acum că nu ne mai ajung banii, ar trebui să începem să GÂNDIM!”.
Vă invit să construim o nouă eră a diplomației române, făurită de Patrioți români, parteneri strategici ai SUA, maturi în structuri europene și euro-atlantice și capabili sa facă, împreună cu țara, saltul civilizațional la nivel global pe care îl vom trăi în acești ani.
Comments are closed