“Situaţia salarizării în mediul public şi în cel privat”
Dacă vrem ca statul să aibă bani la buget, pentru salarii sau pensii, trebuie să avem o economie puternică, un mediu privat puternic. Este singura formulă care duce la câştig atât pentru angajaţii şi pensionarii din privat, cât şi pentru angajaţii şi pensionaţii de la stat – o economie liberă şi puternică! Dar logica se opreşte aici.
Salariile bugetarilor au crescut fără o acoperire reală şi ca urmare a unor măsuri populiste ale politicienilor. Salariile din mediul privat depind de performanţele şi situaţiile financiare ale companiilor. La stat, performanţele contează mai puţin, dar salariile sunt în medie mai mari cu până la 40%.
Începând cu data de 1 ianuarie 2023, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată va ajunge la 3.000 de lei. Angajatul câştigă mai mult din facilitatea fiscală de scutire de taxe, de 200 lei. Această creştere impactează bugetul de cheltuieli al angajaţilor, care vor trebui să crească din nou preţul produsului, stare care, la rândul lui, alimentează spirala inflaţionistă. Care va să zică, măsura arată bine la televizor, dar efectul nu mai interesează pe nimeni!
Oare nu ar fi trebuit ca actuala coaliţie PSD-PNL-UDMR să mai scadă puţin taxele pe muncă şi, astfel, să mai câştige şi salariatul, fără a alimenta inflaţia şi aşa destul de ridicată?
În companiile private nu există sporuri, cu excepţia celor stabilite prin negocieri în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în timp ce angajaţii de la stat, în special funcţionarii care lucrează în administraţia locală, beneficiază de sporuri printre care se numără sporul de ţinută, iar cele mai acordate sporuri sunt cele pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, vechiul spor de calculator, care este de 15% din salariu, spor pentru proiecte europene, pentru complexitatea muncii, suprasolicitare neuropsihică, indemnizaţie de hrană.
Astfel, acest Guvern condus de o coaliţie strălucită a reuşit să împartă românii în două tabere, indiferent despre ce subiect ar fi vorba. Aşa se face că 85% din taxele şi impozitele încasate de stat se duc pe salarii, iar din suma mare cu care se plătesc salarii şi pensii, 80% vine de la buget, iar 20% vine din împrumuturi.
Codul muncii nu face nicio referire explicită în sensul obligării angajatorilor să acorde sporul de vechime angajaţilor. Astfel, sporul de vechime la privat se acordă doar dacă există menţiuni în contractul individual sau colectiv de muncă, în timp ce la stat, este, de fapt, obligatoriu. Sporul pentru orele lucrate în weekend şi în sărbătorile legale se acordă în procent de 70% din salariul de bază, la stat, iar la privat se calculează de cele mai multe ori în cuantum de 2-3 lei, cam în bătaie de joc. În sfârşit nu aş vrea să spun că bugetarii nu merită un salariu decent. Întreb doar, de ce aceeaşi legislaţie se aplică în mod diferit la stat şi privat?
Pe lângă cele menţionate până acum, în mediul privat, în special în agricultură şi creşterea animalelor, mai avem şi muncitorii zilieri şi mai sunt încă companii care îi plătesc de luni şi ani de zile, însemnând că se abuzează de textul legal, care permite munca cu caracter ocazional. Aici, doar lucrătorii de la Inspecţia Muncii ştiu şi cum şi de ce?!
Vă las pe dumneavoastră să apreciaţi cât de întemeiate sunt aceste sporuri!
Comments are closed