Petrișor Peiu, senator AUR, atrage atenția asupra unei realități economice care riscă să aibă efecte negative pe termen lung pentru Uniunea Europeană. Într-o perioadă în care politicienii europeni se concentrează pe critici la adresa administrației americane, Petrișor Peiu subliniază un paradox economic grav care nu poate fi ignorat.
„Ce nu vor să vadă politicienii și comentatorii de carton care îi critică pe americani: în trimestrul IV al anului 2024, UE a avut un excedent comercial (la bunuri) față de SUA de vreo 80 de miliarde de euro și un deficit în relația comercială cu China de peste 80 de miliarde de euro!” a declarat Petrișor Peiu, subliniind o situație economică paradoxală. „În loc să beneficieze din plin de relațiile comerciale cu Statele Unite, Uniunea Europeană redirecționează aceste resurse către China, un rival geopolitic major.”
Acesta ridică o întrebare importantă: „Credeți că din aceste cifre Donald Trump poate să înțeleagă că SUA este partenerul UE, iar China este competitorul UE? Nu cumva omul vede ceea ce se vede de la o poștă: europenii încasează 80 de miliarde de la americani doar ca să îi trimită în China?”
Senatorul AUR atrage atenția asupra unui fenomen economic care poate submina alianțele tradiționale ale Europei. „În loc să își întărească relațiile comerciale și strategice cu Statele Unite, Uniunea Europeană își alimentează dependența de China, chiar cu banii obținuți de la americani!” Petrișor Peiu consideră că această politică nu este doar riscantă, ci și iresponsabilă pe termen lung.
De asemene, Petrișor Peiu subliniază incoerența și riscurile acestei politici economice. „Europenii încasează 80 de miliarde de la americani doar ca să îi trimită în China! Este legitim să ne întrebăm de ce politicienii europeni își îndreaptă criticile spre Washington și nu spre Beijing. Este Uniunea Europeană conștientă de acest dezechilibru sau preferă să îl ignore?”
Mai mult, senatorul AUR subliniază că „dincolo de lozinci și discursuri publice, cifrele demonstrează că în jocul economic global, UE pare să își slăbească propriii parteneri și să întărească o putere rivală.”
Acesta ridică o întrebare fundamentală: „Cât de sustenabilă este această strategie și cine va plăti prețul pentru această alegere?”
Nu există răspunsuri