Petre PUŞCAŞU – Întrebare – România produce blindate Piranha 5 și nu le poate vinde – cum este posibil ca, în plină cursă de reînarmare europeană, statul român să nu aibă, nici în 2026, cadrul legislativ pentru exporturi G2G și să fi pierdut, deja, contracte cu Slovacia și Bulgaria?

Către: Ministerul Apărării Naționale, domnului Radu-Dinel Miruță, ministru

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: România produce blindate Piranha 5 și nu le poate vinde – cum este posibil ca, în plină cursă de reînarmare europeană, statul român să nu aibă, nici în 2026, cadrul legislativ pentru exporturi G2G și să fi pierdut, deja, contracte cu Slovacia și Bulgaria?

  Domnule ministru,

Europa se reînarmează în ritm de război, iar comenzile de blindate, vehicule de luptă și transportoare militare au explodat în ultimii trei ani și industria de apărare se luptă să facă față cererii. În acest context excepțional, România se află într-o poziție de-a dreptul privilegiată: produce pe teritoriul său, în parteneriat cu gigantul american General Dynamics, unul dintre cele mai apreciate transportoare blindate din dotarea NATO — Piranha 5, dezvoltat în comun cu implicarea Uzinei Mecanice București, în baza unui joint-venture între UMB și General Dynamics European Land Systems Romania

Și cu toate acestea, România nu reușește să vândă – nu pentru că produsul ar fi slab și nu pentru că nu există cerere, ci pentru că, de ani de zile, România nu a reușit să reglementeze legal în Parlament cadrul legislativ pentru a putea exporta prin contracte G2G — Guvern la Guvern, cu alte cuvinte, nu există reglementare pentru livrare, doar pentru achiziție. 

Consecințele acestei inacțiuni legislative sunt deja cuantificabile și dureroase: fostul ministru al Economiei Florin Spătaru a confirmat public că România a pierdut contracte cu Slovacia și Bulgaria pentru blindatele Piranha 5 tocmai din această cauză. „A existat interesul de care vorbiți. Noi le-am transmis că le putem oferi, dar din păcate nu prin contracte G2G. Cerința lor a fost pe astfel de procedură iar noi nu am putut face acest lucru”, a declarat acesta. Slovacia și Bulgaria au cumpărat în cele din urmă blindate de la alții — Bulgaria alegând Stryker americane, prin procedură G2G, exact mecanismul pe care România nu l-a reglementat niciodată. Spătaru a fost și mai tranșant în declarația sa publică: „România nu e în stare în acest moment și știu foarte bine ce spun — nu are capacitatea legislativă și instituțională de a încheia contracte G2G de vânzare cu alte țări, fie că sunt europene sau din alte zone.” 

Această situație nu este o surpriză apărută peste noapte, domnule ministru, este rezultatul unui eșec sistematic și deliberat al clasei politice românești, perpetuat de fiecare guvern care a trecut prin fruntea Ministerului Apărării. Ani de zile, în timp ce războiul din Ucraina a creat o cerere fără precedent de echipament militar, în timp ce aliații noștri din NATO și-au actualizat urgent cadrele legislative și instituționale pentru a fructifica oportunitatea, România a stat cu mâinile în sân – nicio inițiativă legislativă serioasă, niciun proiect de lege adoptat, nicio urgentare a unui dosar care putea aduce României contracte de export de sute de milioane de euro și care putea consolida industria națională de apărare.

Și acesta este contextul în care vă găsiți astăzi la conducerea Ministerului Apărării — un minister care cumpără blindate Piranha 5 produse în România pentru propria armată, dar care nu poate vinde același produs unor aliați dispuși să îl cumpere, pentru că nu există un simplu cadru legal care să permită acest lucru. Este o absurditate instituțională fără egal în rândul statelor membre NATO!

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. De ce, în cei doi ani de mandat ai guvernelor din care ați făcut parte, nu a fost inițiată și adoptată legislația necesară pentru exporturile de tehnică militară prin contracte G2G, cu toate că această lacună era cunoscută și semnalată public de ani de zile?

2. Care este stadiul exact al demersurilor legislative din prezent pentru reglementarea cadrului G2G de export, există un proiect de lege în lucru, și care este calendarul estimat pentru adoptarea acestuia?

3. Ați cuantificat valoarea totală a contractelor de export pierdute de România din cauza acestei lacune legislative — inclusiv cele cu Slovacia și Bulgaria pentru Piranha 5 — și cine considerați că poartă răspunderea politică pentru aceste pierderi?

4. În contextul în care Europa se reînarmează accelerat și fereastra de oportunitate pentru exporturi de tehnică militară se va închide în câțiva ani, ce plan concret aveți pentru ca industria românească de apărare să poată fructifica această oportunitate istorică înainte ca ea să expire?